„Nebunie” nord-coreană: o universitate creștină în suburbia Phenianului (video)

2034

Numărul 1 în lume la capitolul persecutarea creștinilor, Coreea de Nord este ultima ţară în care ne-am aștepta să găsim o universitate creștină. Și totuși, aceasta nu doar că există, ci şi luptă perseverent pentru schimbare.

Din anul 2006 încoace, Coreea de Nord nu a mai ieșit de pe lista „ţărilor care constituie un motiv aparte de îngrijorare” din cauza persecuţiilor religioase pe care le practică guvernul. Situaţia creștinilor este în mod particular gravă, acestora fiindu-le interzisă exercitarea credinţei în spaţiul public, de către nişte autorităţi comuniste care văd în orice manifestare religioasă comună o ameninţare la adresa securităţii și integrităţii sistemului.

Cât de greu este să fii creștin în Coreea de Nord?

Izolaţionismul impus fără ascunzișuri de administraţia nord-coreeană este atât de profund infiltrat în viaţa cetăţenilor ţării, încât pătrunde fără restricţii chiar și într-un domeniu pe care carta Drepturilor Omului îl declară privat: religia. De pildă, recent, Phenianul a refuzat, fără menajamente, participarea catolicilor nord-coreeni la întâlnirea cu papa, deși li s-a adresat o asemenea invitaţie.

Şi dacă această atitudine nu pare ofensivă, decizia autorităţilor nord-coreene de a executa 33 de creștini care ar fi ameninţat securitatea statului a produs un real seism mediatic în luna martie a acestui an.

Cei 33 de creștini, despre care nu s-a mai auzit nimic din martie, ar fi fost acuzaţi că au încercat să răstoarne guvernul – acuzaţie similară celei în virtutea căreia a fost executat și unchiul liderului de la Phenian, împreună cu întreaga familie. Vina celor 33 de acuzaţi se reducea la legăturile cu misionarul baptist Kim Jung-wook, care a înfiinţat o reţea de 500 de biserici „subterane”.

Închis și „tratat” potrivit regimului nord-coreean de detenţie, pastorul a fost eliberat doar după ce a mărturisit că se face vinovat de infracţiuni împotriva statului. Într-o conferinţă de presă, el recunoștea că se gândea „să transform(e) Coreea de Nord într-o ţară religioasă și să distrug(ă) guvernul și sistemul politic actual”.

Coreea de Nord este pe locul 1 în lume în ceea ce priveşte persecutarea creştinilor, într-un clasament realizat de organizaţia non-profit Open Doors. Mărturie sunt cei 70.000 de creştini din Coreea de Nord care sunt închişi şi persecutaţi în lagărele de concentrare.

Prizonierii din lagărele de muncă au parte de „torturi sistematice şi dure”, condiţii de viaţă „înfricoşătoare”, lipsă de hrană şi „pedepse brutale”, nota un raport al Organizaţiei Christian Solidarity Worldwide. Mulţi nord-coreeni sunt trataţi ca persoane vinovate doar pentru simplul fapt că se înrudesc cu aceia care se opun regimului de la Phenian. „Speranţa de viaţă într-un lagăr este de unu sau doi ani – la fel ca în lagărele de concentrare ale naziştilor, în urmă cu 70 de ani.”

O nebunie posibilă

În acest context, existenţa unei universităţi creștine internaţionale în suburbia Phenianului pare o nebunie incredibilă. Dar poate că tocmai asta i-a asigurat existenţa. Poate că guvernul i-a permis funcţionarea tocmai pentru a arăta lumii că nu este un sistem așa de închis cum pretind statele occidentale. Însă din interiorul universităţii, lucrurile se văd mai clar.

Pyongyang University of Science and Technology (PUST) este numele internaţional al Universităţii de Știinţă și Tehnologie din Phenian, prima instituţie de învăţământ superior din Coreea de Nord care a fost înfiinţată cu ajutorul fondurilor private.

Această universitate a fost fondată de profesorul Kim Chin Kyung, după ce a primit aprobarea expresă a fostului lider nord-coreean Kim Jong-Il. E posibil ca palmaresul profesorului, care include înfiinţarea unei universităţi similare în nord-estul Chinei, să fi făcut autorităţile să treacă cu vederea faptul că profesorul este un creștin practicant.

Într-un documentar tulburător produs de BBC la PUST, fondatorul universităţii mărturisește că scopul acesteia și modul ei de funcţionare sunt gândite pentru a contribui la transformarea Coreei de Nord. Cum? Prin formarea unor generaţii de studenţi de elită care, în ciuda cenzurii omniprezente, să aibă alte aspiraţii decât cele inoculate de propaganda de stat.

Privind imaginile documentarului, acest ideal apare nu doar ca îndepărtat, ci și foarte dificil. Filmarea surprinde agenţii care supraveghează desfășurarea activităţilor în universitate și nu permit nicio abatere în comunicarea cu exteriorul. Intervievatorul este împiedicat să poarte conversaţii lungi cu studenţii, iar camerele surprind un peisaj bizar în laboratorul de informatică al școlii: accesul studenţilor la internet este supravegheat de o angajată a statului, care trebuie să afle anticipat pe ce site-uri vor intra tinerii. E-mail-ul și site-urile de știri sunt excluse de pe lista paginilor pe care le este permisă navigarea.

Schimbare cu picătura

Însă visul președintelui universităţii se conturează prin strategii care încearcă să eludeze măsurile statului sau să lucreze cu ele. Deși nu predă creștinismul, universitatea este finanţată de mișcarea evanghelică din Statele Unite. Toate cursurile sunt predate în limba engleză (mai puţin cele de limbi străine), iar profesorii provin din Coreea de Sud, China și Statele Unite.

Aceștia predau cursuri de economie, agricultură și știinţe, construite de așa natură încât să le sugereze discret studenţilor că există și alte moduri de a dezvolta o economie și de a avansa știinţa decât acelea promovate izolat de statul nord-coreean.

E imposibil de spus cât timp va necesita realizarea idealului PUST sau dacă realizarea lui este posibilă. Privind la studenţii care declară, în prezenţa jurnaliștilor, că a curăţa crăpăturile unui monument al statului cu o perie de dimensiunile unei periuţe de dinţi este o plăcere, îndoiala e ușor de îmbrăţișat. Însă profesorii sunt optimiști. Nici nu ar putea fi altfel.

http://youtu.be/cPHT0nEoo64

Foto: davidalton.net

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.