Ar exista o soluţie destul de simplă la criza din Ucraina, și anume ca Putin să fie dat jos de la putere, precum fostul președinte ucrainean, prin voinţa și manifestul poporului. Ar avea rușii destule motive, nu neapărat în ce privește Ucraina, ci mai ales în ce privește corupţia instituţionalizată. Acasă la el, toată lumea știe că Putin e personajul negativ, pentru că e și foarte transparent în această privinţă. Însă, dincolo de asta, care sunt sentimentele rușilor faţă de personaj?

Conform unui sondaj realizat de Centrul Levada, duse par vremurile de doar acum câţiva ani, când rușii ieșeau în stradă să protesteze împotriva cenzurii, a alegerilor frauduloase, a limitării libertăţilor de care se bucură occidentalii. Astăzi, 80% dintre ruși sunt de acord cu ce face președintele, un procent pe care l-am mai văzut doar la începutul primului mandat.

Ce cred, de fapt, rușii despre Putin

În perioada 2013-2014, procentul celor care aprobă acţiunile lui Putin a crescut cu un record de 30%, arată și sondajele Gallup. Ceea ce demonstrează că, deși pe scena mondială Putin este din ce în ce mai dispreţuit, în Rusia se pare că este din ce în ce mai iubit. Iar pe măsură ce Putin este tot mai iubit, cresc totodată sentimentele negative faţă de Occident. Aproximativ 81% dintre ruși au o opinie proastă sau foarte proastă despre Statele Unite, în timp ce atitudinile negative faţă de statele europene s-au dublat faţă de ianuarie 2014. Nu ar mai trebui să ne mirăm atunci că două treimi dintre ruși au o opinie negativă și faţă de Ucraina.

Ce e și mai ciudat este că, pe măsură ce sancţiunile economice impuse Rusiei de către ţările occidentale au crescut, pe atât a scăzut numărul rușilor care se arată îngrijoraţi de această situaţie. Conform studiului Levada, 66% dintre ruși nu sunt îngrijoraţi de efectele sancţiunilor, 65% nu sunt îngrijoraţi de faptul că Rusia este izolată de comunitatea internaţională, iar 78% dintre ruși sunt de acord cu măsurile de contraatac luate de Putin. De fapt, 58% dintre respondenţi sunt convinși că situaţia din Ucraina se explică doar prin faptul că Vestul este ostil Rusiei, pe care a pus presiune. Aproximativ 64% consideră că situaţia din estul Ucrainei este rezultatul intervenţiei din partea Vestului, iar 20% consideră că este rezultatul politicilor adoptate de guvernul de la Kiev. Pare incredibil, însă doar 3% au răspuns că este rezultatul interferenţei Rusiei.

Mai mult decât atât, jumătate dintre ruși știu că Rusia sprijină activ forţele proruse din estul Ucrainei, și 55% cred că asta ar și trebui să facă. Aceste procentaje nici nu par atât de mari, dacă luăm în considerare că 63% dintre ruși nici măcar nu cred că președintele Poroșenko are legitimitate, iar 71% cred că guvernul de la Kiev nu avea niciun drept să înceapă operaţiuni antitero în estul ţării. Și pentru ca portretul să fie complet, 75% dintre ruși nu cred că Rusia ar trebui să își asume vreo responsabilitate pentru masacrul din Ucraina.

Încă minţiţi cu televizorul

Rezultatele sondajului reflectă izbitor de mult retorica pe care Vladimir Putin o folosește pentru a explica situaţia din Ucraina, mutând toată vina pe Vest, care a vrut să extindă teritoriul NATO și care nu ar respecta legile internaţionale, punând Ucraina în poziţia de a alege între Rusia și Europa. Acesta este și motivul pentru care sociologii centrului Levada deduc că aversiunea rușilor faţă de occidentali se explică prin propaganda la care recurge mass-media publică din Rusia, care diseminează sistematic retorica președintelui, împreună cu relatări foarte agresive despre ţările occidentale.

Problema constă atât în faptul că guvernul controlează mass-media, un lucru știut de ani de zile, dar și în faptul că 93% dintre ruși au stat la curent cu evenimentele din Ucraina uitându-se la televizor. A doua sursă primară de informaţii sunt prietenii, familia și vecinii, astfel încât doar 17%  ajung să citească și știri online și doar 12% se informează de pe reţelele sociale. Ca o comparaţie, dintre cei 64% de adulţi americani care stau pe Facebook, 30% dintre ei folosesc reţeaua de socializare ca sursă de știri, conform unui sondaj Pew din 2013.

Mai mult decât atât, „datorită” unei lungi tradiţii de cenzură, rușii și-au dezvoltat abilitatea de a citi printre rândurile oricărui raport jurnalistic și de-al interpreta conform propriilor idei preconcepute, explică Boris Kolonitskii pentru New York Times. „În mod obișnuit, rușii nu cred nicio informaţie oficială, tocmai pentru că este oficială, iar asta este la fel de valabil și când provine din Vest”, spune el.

Trecutul și cultura antirevoluţionară

Propaganda mass-media nu este însă singurul factor de vină pentru lipsa de reacţie a rușilor faţă de acţiunile evident greșite ale liderului lor. Adevărata problemă constă tocmai în faptul că evidenţa stă în ochii fiecăruia, iar ceea ce este evident pentru occidentali nu este evident și pentru ruși. Diana Bruk, autoare născută în Rusia, dar crescută în SUA, explică într-un articol pentru Vice din ce este formată bandana care acoperă ochii rușilor.

Printre diferenţele de substanţă dintre Vest și Rusia se numără și faptul că ţările occidentale funcţionează pe o polaritate dreapta-stânga/ alb-negru, în care se fac multe generalizări bazate pe prejudecăţi (ex: toţi rușii care îl susţin pe Putin sunt homofobi radicalizaţi), în timp ce rușii văd lumea mai degrabă în nuanţe de gri, adoptând ideea că nu există un răspuns universal la toate problemele și că s-ar putea să nu existe un răspuns deloc.

Adevărul stă la mijloc. Desigur că în Rusia sunt și destule persoane care îl preferă pe Putin pe baza unei afinităţi ce, de obicei, ţine de masculinitate și care nu au neapărat motive raţionale pentru asta, dar în același timp există și rușii anti Putin, de obicei mai educaţi, dar care se disociază de Rusia și se consideră mai degrabă europeni. Între aceste categorii opuse, pe care Bruk le consideră extreme, se poziţionează o majoritate semipro Putin, care este formată din tabăra „Cui îi pasă?” și tabăra „Măcar e mai bun decât cel de dinainte!”

În Rusia, ca și în alte ţări marcate de corupţie, lipsa de interes faţă de sfera politică a trecut dincolo de o apatie emoţională, transformându-se într-o adevărată ideologie, ceva de neînţeles pentru societatea americană, care este profund politizată. „Trebuie să înţelegi că Rusia e o ţară care a trecut de la un șir de ţari la un șir de dictatori. Așadar oamenilor nu le pasă de politică, pentru că nu au nicio amintire despre un timp în care ei să fi avut vreun cuvânt de spus”, explică Bruk. Oamenii tind să creadă că, dacă rușii nu protestează împotriva unui lucru, înseamnă că sprijină acel lucru, însă nu este așa. Din contră, nu doar că rușii nu au o cultură a activismului, ci protestele sunt considerate vulgare, acte care dau în vileag insecuritatea unor oameni ce vor doar să atragă atenţia. Și un studiu Gallup din 2011 arată că, din 130 de ţări, SUA are cel mai mare scor la angajamentul civic, în timp ce Rusia este la polul opus. De asemenea, revoluţiile nu trezesc amintiri prea frumoase în mintea rușilor. Acţiunile lui Boris Elţîn au adus ideii de revoluţie conotaţii negative și au făcut ca stabilitatea să devină un principiu politic fundamental în Rusia, explică Kolonitskii.

Nu în ultimul rând, trebuie ţinut seama și de realitatea de la firul ierbii, care ne întoarce din nou la perspectiva gri, din care rușii tind să privească lucrurile. Bruk dă aici exemplul bunicii ei, care trăiește, ca o largă majoritate, în sate izolate îngheţate în timp, unde nu există internet, semnal pentru telefon și toaletă în casă. Viaţa acolo se învârte în jurul creșterii animalelor, al mersului la piaţă pentru a vinde ceva legume sau lactate făcute în casă și în jurul problemelor care afectează traiul de pe o zi pe alta. Filosofia de viaţă e simplă: „Când sunt cartofi, e o zi bună; când nu sunt, e o zi proastă.” Când a întrebat-o despre Putin, Bruk s-a simţit deodată conștientă și rușinată de viaţa bună din New York, ce îi permitea să își pună astfel de probleme. Despre răspunsul bunicii ei, declară că este caracteristic celor din provincie, unde suportul pentru Putin este oarecum automat: „Dragă, eu nu știu astfel de lucruri. Nu suntem invadaţi de naziști și există alimente la magazin, deci, în ce mă privește, cred că face o treabă bună.”.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.