Cum este să te căsătorești la 9 ani și să nu poţi părăsi locuinţa? Acestea sunt doar câteva dintre regulile impuse de gruparea Stat Islamic, menţionate într-un ghid prezentat recent online. Surprinzător este că, în ciuda acestor condiţii aspre, dorinţa de înrolare a femeilor în structurile organizaţiei teroriste continuă să existe. Ce le animă în acest demers?

Un tratat amplu pe tema stilului de viaţă pe care trebuie să îl adopte femeile înrolate în gruparea Stat Islamic a fost publicat online. Redactarea îi aparţine unei grupări care se recomandă drept Brigăzile Al-Khansaa, o grupare a femeilor înfiinţată de SI.

„Este considerat legitim ca o fată să fie căsătorită la vârsta de 9 ani. Majoritatea fetelor pure vor fi căsătorite până la 16-17 ani”, se arată în document. În plus, nu ar trebui să-şi părăsească incinta pentru a merge la serviciu, la magazine sau la saloane de frumuseţe, care sunt considerate opera diavolului. De aceea „este preferabil întotdeauna ca femeia să rămână ascunsă şi cu văl”. Acestea îşi pot părăsi casa pentru a servi comunitatea numai în situaţii excepţionale, pentru a participa la jihad atunci când bărbaţii nu sunt disponibili sau pentru a studia religia.

Practic, documentul expune două moduri diferite de gândire. Unul este idealizat, în speţă cel islamic. Pe de altă parte, este condamnat modelul occidental pentru femei, care aleg educaţia şi merg la serviciu, poartă haine la modă şi bijuterii. „Modelul preferat de necredincioşii din Occident a eşuat în momentul în care femeile au fost eliberate din celula lor din casă.”

Feminism după tipar terorist

Documentul nu este singular. Anul trecut, organizaţia Stat Islamic a lansat Fundaţia Zora, prin care le oferă femeilor arabe sfaturi pentru a deveni „bune soţii, mame și surori de jihadiști”. Între sfaturi erau sugerate metode prin care femeile pot contribui la războiul sfânt. Se punea accentul pe cusut, mai ales pentru realizarea de centuri pentru explozivi, și pe instruirea în tehnici de prim ajutor.

Analizate din perspectiva gândirii occidentale, aceste standarde de viaţă pot fi considerate ciudate, fiindcă se limitează la o combinaţie de violenţă și comportament casnic. Pentru combatanţii islamici, combinaţia este însă perfectă. Spre exemplu, o femeie medic din Malaysia, cunoscută sub numele de Umm al-Baraa, a scris pe Twitter că în situaţia în care se găsește în prezent, cu stetoscopul în jurul gâtului și cu arma pe umăr, „martiriul este cel mai mare vis al meu”.

Cât de dur este feminismul acestor femei este demonstrat de o acţiune recentă, în urma căreia Al-Khansaa a arestat la Mosul 15 persoane de sex feminin fiindcă nu purtau vălul pe faţă. Drept pedeapsă, femeile jihadiste le-au turnat prizonierelor acid pe faţă și le-au desfigurat. „Au aplicat această pedeapsă pentru ca toate celelalte femei din oraș să nu mai îndrăznească vreodată să nu poarte vălul”, a declarat unul dintre oficialii orașului.

Magnetul numit „Stat Islamic”

În faţa unor episoade de acest gen, este inevitabil să nu apară întrebări referitoare la motivaţia femeilor de a adera la regulile unei organizaţii care le restricţionează viaţa. Nu de puţine ori presa a semnalat că nu doar bărbaţi din Occident încearcă să ajungă în Siria, ci și femei.

Șeful diviziei antiterorism a FBI a declarat că gruparea teroristă recrutează femei pe reţelele de socializare. Unele devin luptătoare alături de teroriști, iar altele ajung „mirese ale jihadului”. De regulă însă, acestora nu li se cere să lupte. Cele aproximativ 550 de femei occidentale despre care se știe că s-au alăturat grupării Stat Islamic se căsătoresc şi le fac viaţa mai uşoară jihadiştilor, recrutează şi fac apel la atentate împotriva Occidentului, potrivit unor experţi.

În ceea ce priveşte aderarea lor la cauza SI şi decizia de a pleca în Siria, acestea sunt în mare parte similare celor ale bărbaţilor, determinate de „sentimentul că Ummah (comunitatea credincioşilor musulmani – n. red.) este atacată, (de) datoria ideologică şi religioasă de a face ceva, (de) căutarea unei camaraderii şi dorinţa de a da sens propriei vieţi” – detaliază un studiu al Institutului pentru Dialog Strategic. „Misiunea creării SI este deosebit de puternică la femei”, susţine mai departe aceeași sursă, care apreciază că internetul şi reţelele de socializare sunt cruciale în radicalizarea femeilor şi a bărbaţilor.

Romantism radicalizat

Poate părea contrariant, dar unul dintre factorii determinanţi care le împing pe fete să fugă spre Siria este romantismul. „Ele vorbesc pe Facebook cu nişte războinici din Siria care le descriu o viaţă foarte romantică: mergi acolo, te măriţi cu un războinic, dai naştere unor jihadişti care vor lupta pentru cauza islamului, iar viaţa ta va avea sens, nu vei duce o viaţă superficială şi frivolă cum ai acum în Occident”, a explicat Haleh Esfandiara, director de programe pe Orientul Mijlociu de la Centrul Internaţional Woodrow Wilson pentru Erudiţi. „Ele îşi văd prietenele acoperite cu văl şi înarmate cu mitraliere şi li se pare foarte interesant”, a continuat Esfandiara. Cu alte cuvinte, este și multă dorinţă de aventură în motivaţia atașamentului pe care unele femei o arată faţă de reţelele teroriste.

Ideea unui romantism care alimentează structurile teroriste este abordată și într-un articol BBC. Autoarea, Katherine Brown, este profesor la King’s College, din Londra. În opinia ei, tinerele fete musulmane din Occident percep ca un eșec faptul că nu își pot dezvolta sentimentul de apartenenţă. Femeile vorbesc negativ despre restricţiile asociate practicării islamului (de exemplu, interzicerea purtării burqa în Franţa). Aceasta le determină să critice un întreg sistem politic și să viseze la altceva. Spre exemplu, Khadija este o femeie de origine olandeză care a ajuns în Siria. Intervievată de un ziar, a spus: „Întotdeauna mi-am dorit să trăiesc sub sharia în Europa, dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată.” Este o formă de relaţionare cu islamul pe care profesoara britanică o caracterizează drept „romantism naiv”.