Majoritatea celor care au protestat duminică în orașe din toată Rusia nu au trăit nicio zi în care Rusia să nu fie controlată de Putin, iar spre deosebire de părinţii lor, care vor stabilitate, micuţii ruși sunt puși pe schimbare, dar nu neapărat pe schimbarea lui Putin.

Protestele din Rusia au animat lumea occidentală, unde presa s-a apucat deja să cânte prohodul domniei lui Vladimir Putin. Un clipuleţ de la proteste în care apare un băiat de clasa a cincea strigând într-un microfon că nu este vorba despre Putin și nici despre Navalnîi (cel care a incitat protestele), ci despre „schimbarea întregului sistem”, conform NPR, este considerat emblematic de presa occidentală pentru așteptările noii generaţii. „Am trăit toată viaţa mea sub Putin”, spune Matei, un tânăr de 17 ani din Moscova care acum s-ar fi aflat la închisoare dacă nu ar fi reușit să fugă de jandarmi duminică. „Trebuie să mergem înainte, nu să ne tot referim la trecut”, citează Reuters. Din estimări independente se pare că au ieșit la protest până la 60.000 de oameni din vreo 90 de orașe rusești, în ceea ce presa internaţională numește „cel mai mare protest de stradă de la alegerile din 2012”. Ceea ce este adevărat, însă nimeni nu se grăbește să aprecieze cât de mic a fost totuși protestul, raportat la populaţia ţării, sau măcar a capitalei. În orice altă ţară un asemenea număr ar fi fost insignifiant, dar pentru că vorbim de Rusia ne minunăm de unde a ieșit subit această energie și ne întrebăm unde va duce.

Corupţia ustură oriunde

„Duminică, mai mult de 60.000 de oameni au ieșit pe străzile Rusiei, ceea ce demonstrează că vestita stabilitate a președintelui Vladimir Putin este de fapt fragilă. Mulţi comentatori internaţionali au fost surprinși de această formă de exprimare a nemulţumilor, dar nu ar trebui să fie. Povestea romantică dintre Putin și Rusia se apropie de final”, apreciază Yevgenia Albats, editor al unei publicaţii politice independente. Opinia optimistă a lui Albats s-ar putea apropia de realitate dacă acel final este unul îndepărtat, și nu se referă la alegerile din 2018, când Putin este din nou favorit detașat.

Cu toate acestea, sunt câteva elemente noi și importante pe care protestele de duminică le-au adus. Și anume faptul că „vedem cum vârsta protestatarilor scade, iar acesta e un semnal rău pentru autorităţi. Tinerii nu se simt confortabil și Navalnîi a știut să profite de asta. E ceva la care să ne gândim. Până la urmă, este evident că Dimitri Medvedev nu a fost decât un pretext. Această generaţie, spre deosebire de cea de dinainte, pune mai multă valoare pe schimbare decât pe stabilitate”, crede Konstantin Kalachev, șeful organizaţiei independente Political Expert Group. „Putem spune că Navalnîi s-a poziţionat ca liderul opoziţiei anti-sistem, pro-Vest în Rusia. Și atrage tineri, lucru care are mai mult valoare pe stradă decât valoare electorală. În Rusia, pensionarii sunt cei care merg la vot. Este greu să vorbim despre consecinţe. Situaţia s-ar putea înrăutăţi sau s-ar putea liberaliza”, este de părere Sergei Markov, șeful Institutului de Studii Politice.

Aleksei Navalnîi, același care a stârnit protestele din 2012, are meritul de a cunoaște sensibilităţile populaţiei și de a pune degetul pe rană astfel încât imaginea sistemului să iasă șifonată. Dacă suntem realiști, vom recunoaște că situaţia nu ar fi stat la fel dacă Navalnîi l-ar fi acuzat pe Putin sau dacă ar fi adus în discuţie alte nenorociri pe care le face guvernul. Tinerii poate că nu se uită la televizor, ci stau pe reţelele de socializare, și poate că în general sunt mai sceptici și îndreptaţi spre schimbare, dar asta nu înseamnă că fac parte dintr-o generaţie care nu mai este naţionalistă. Corupţia liderilor ţării este însă un capitol care deja nu mai este la fel de bine suportat de un popor căruia i s-a spus să fie naţionalist, să pună interesul naţional pe primul loc și să sufere sancţiunile impuse de Vest și cheltuielile cu Siria, Crimeea etc. De aceea, când Fundaţia Anticorupţie a lui Navalnîi a pus pe YouTube un clip despre proprietăţile și casele pe care actualul ministru Medvedev și le-a asumat în anii de președinţie, apelul la protest nu a rămas prins doar printre rușii cei mai „occidentalizaţi” și anti-putiniști din Moscova și Sankt Petersburg, ci s-a răspândit în zeci de localităţi pe întreg teritoriul.

În Rusia, 25 de milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei. În ultimii doi ani, din cauza sancţiunilor și a ieftinirii ţiţeiului, venitul real al populaţiei a scăzut cu 15%, în timp ce preţurile la alimente au crescut cu 36% și costul utilităţilor a crescut cu 28%, conform Washington Post. În aceste condiţii apare Medvedev cu vile pe malurile râului Volga, în staţiunea de schi Soci și chiar în Italia. Întrebat cum și-a petrecut ziua de duminică, după proteste și cele mai bine de 1.000 de reţineri operate de jandarmi, Medvedev a spus: „Nu prea rău. Am fost la schi.” Asemenea gafe nu sunt rare pentru premier, motiv pentru care și analiștii spun că Navalnîi și-a ales o ţintă bună și un moment potrivit. Însă la ce va duce?

Încă departe

Aleksei Navalnîi, care a pornit ca un blogger anticorupţie, este astăzi descris de presa occidentală ca un politician abil, charismatic, aparent neînfricat, care oferă continuitate protestelor din 2011-2012 și care a reușit performanţa de a câștiga 27% din voturile pentru primăria Moscovei, în 2013. Ba, mai mult, Navalnîi și-a anunţat intenţia de a candida pentru postul de președinte și a început să umble prin ţară pentru a deschide birouri de campanie. A fost o decizie deșteaptă, pentru că, în timp ce Kremlinul și marile orașe ale Rusie sunt deconectate de restul ţării, Navalnîi a reușit să lege insurgenţa din ţară cu cea din marile orașe, așa cum s-a demonstrat la acest protest, spune Mischa Gabowitsch, autoarea cărţii Proteste în Rusia lui Putin.

Cu toate acestea, se pare că în Rusia pericolul de moarte pândește la ușa oricui se află în opoziţie. În 2011-2012 Navalnîi a fost doar unul dintre liderii opoziţiei. Dintre cei mai cunoscuţi, Boris Nemţov, a fost asasinat în apropiere de Kremlin în 2015. Alexander Litvinenko, fost ofiţet KGB devenit critic al lui Putin, a fost omorât în Londra, otrăvit cu poloniu radioactiv. Doar săptămâna trecută, Denis Voronenkov, important parlamentar rus autoexilat în Ucraina, a fost împușcat în cap în plină zi în faţa unui hotel unde doar cu 72 de ore înainte avusese un interviu cu un reporter de la Washington Post. Incidentul a fost catalogat de președintele ucrainean drept „act de terorism desfășurat de Rusia”. În aceeași săptămână, pe 21 martie, Nikolai Gorokhov, avocatul familiei informatorului Serghei Magnitski, a căzut de la etajul patru al clădirii unde locuia, cu o zi înainte de a se înfăţișa în faţa curţii pentru o problemă legată de cazul lui Magnitski, care a murit în 2009 bătut în închisoare, după ce a dezvăluit date despre o fraudă financiară ce implica mai mulţi oficiali ruși.

Așadar este greu de preconizat drumul lui Navalnîi spre președinţie. Cel mai probabil și mai de dorit scenariu pentru siguranţa sa ar fi cel în care nu va fi lăsat să candideze. La două luni după ce și-a anunţat intenţia de candidatură, a fost acuzat de fraudă și chiar a fost condamnat cu suspendare, deci pare scos din joc. Atunci, s-ar putea ca motivul pentru care totuși se chinuie să stârnească furia oamenilor împotriva Kremlinului să fie pregătirea unui alt lider, cineva deja cunoscut în cercurile lui Navalnîi și care să poată sări de pe trambulina setată de acesta direct în alegeri, crede Dan Dungaciu, directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Este însă greu de preconizat care vor fi urmările acestui protest. S-ar putea să crească într-un soi de activism politic sau poate că a fost doar exprimarea unor frustări prea mărunte și prea tinere pentru a se angaja la schimbarea sistemului. Foarte multe lucruri depind și de cum va reacţiona Kremlinul. Pentru cel mai bun joc de imagine, Putin ar putea adopta sentimentul anticorupţie al tinerilor protestatari. Deja se observă că „Putin își pregătește un mecanism de protecţie: preia controlul asupra canalelor de presă care nu erau controlate deja de Kremlin sau plasează responsabilitatea pentru nemulţumirile populaţiei pe guvernatori… Vina cade pe guvernatori, ca să estompeze nemulţumirile, care sunt tot mai reale, și să ofere capete mulţimii, astfel încât să nu se ajungă la capul lui Moţoc, la vinovaţii de la Kremlin. Asta este o barieră în faţa potenţialelor nemulţumiri, pentru că nu există perspectivă de redresare a crizei”, explică Dungaciu. De asemenea, și alţi analiști observă că în pregătirea pentru 2018 sunt avansaţi tineri în poziţii guvernamentale și în jurul lui Putin, iar sub acest slogan al unui facelift, energia protestelor poate fi îndreptată spre spijinirea unei noi generaţii de tehnocraţi patrioţi.

Ceea ce s-a văzut poate pentru prima dată la aceste proteste este că tinerii care s-au născut după căderea Uniunii Sovietice au ajuns la o vâstă la care vor să influenţeze politica din ţara lor. Însă chiar și aceștia au fost crescuţi tot de naţionaliști, iar liderul care îi va face opoziţie lui Putin tot va trebui să își arate într-un fel sau altul iubirea pentru Mama Rusie pentru a ajunge la public, spune Dungaciu. Până atunci, Putin își conservă o imagine impecabilă, chiar și în ciuda corupţiei endemice. Un sondaj recent realizat de Centrul Levada arată că, deși peste trei sferturi dintre ruși cred că Vladimir Putin este responsabil pentru corupţia de la nivelul oficialilor de stat, doar 6% cred că președintele nu se va implica serios în combaterea fenomenului „pentru că are un anumit interes personal”. Restul sunt convinși că președintele va lupta împotriva corupţiei celor din jurul său, cu mai mult sau mai puţin succes. La acest moment, următorul mandat al președintelui este ca și asigurat.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.