Se anunţă nori negri pe frontul economic

1403

Dacă aveam impresia că trecem printr-o perioadă mai bună din punct de vedere economic, trebuie să ne mai gândim o dată. A treia cea mai mare economie din zona euro tocmai a intrat în recesiune, având o datorie de 2 trilioane de euro, iar nici în celelalte ţări nu se preconizează un viitor prea roz.

Italia a intrat în a treia perioadă de recesiune de la criza economică din 2008, doar între 2009 și 2011 având doi ani ceva mai buni. În prezent, datoriile ţării ajung la o valoare de 2 trilioane de euro, produsul intern brut continuă să scadă în al doilea trimestru al anului, iar în același timp rata șomajului în rândul tinerilor a crescut la 40%.

Singura economie din zona euro care a înregistrat o creștere umilă în primul trimestru al anului în curs a fost cea a Germaniei, în timp ce a doua economie europeană, cea a Franţei, a stagnat, iar economia Italiei s-a contractat.

Rata șomajului continuă să fie îngrijorător de mare în cea mai mare parte a zonei euro. Deși, per total, aceasta a scăzut faţă de anul trecut, în luna mai rămăsese la 11,6%. Această medie ascunde faptul că în Germania rata șomajului este de doar 5,1%, comparativ cu 12,6% în Italia și 25,1% în Spania, scrie The Economist.

Germania nu dă nimic

Președintele francez, Francois Hollande, a declarat de două ori în ultimele săptămâni că Germania ar trebui să facă mai multe pentru a sprijini creșterea economică în zona euro. Cerinţa vine în condiţiile în care propriul guvern se chinuie pentru al doilea an să aducă deficitul bugetar în limitele impuse de UE.

Într-un interviu pentru Le Monde, de pe 4 august, preşedintele a indicat faptul că Franţa face reformele necesare pentru a atinge ţinta, dar că în același timp are nevoie de un sprijin mai serios. „Implementăm reformele pe care le-am anunţat, dar ritmul eforturilor depuse pentru reducerea deficitului depind totodată și de creștere. Nu cerem indulgenţă de la Germania, dar cerem să facă mai mult pentru a impulsiona creșterea”, citează EuObserver.

Hollande a mai spus că surplusul comercial și situaţia financiară a Germaniei îi permit să investească mai mult în Europa și că acesta ar fi cel mai bun lucru pe care l-ar putea face pentru proiectul european.

Angela Merkel continuă însă să fie adepta măsurilor de reduceri bugetare și doar cochetează la nivel declarativ cu o posibilă implicare a Germaniei în soluţii de creștere economică. O promisiune în acest sens a venit din partea noului președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a spus că vrea să investească 300 de miliarde de euro în programe de investiţii public-private care să ajute creșterea economiei în următorii trei ani.

Juncker a avertizat că nu trebuie să ne gândim că s-a terminat criza, pentru că „evoluţia actuală arată cât de fragilă este situaţia în toate ţările”.

Ne dor sancţiunile

În aceste circumstanţe, mai trebuie să ne pregătim și pentru o pierdere financiară cauzată de sancţiunile economice impuse Rusiei de SUA și UE. Comisia Europeană se așteaptă că Uniunea Europeană să piardă 40 de miliarde de euro anul acesta și încă 50 de miliarde anul viitor, pe măsură ce Rusia va impune interdicţii pe importurile din zonă.

Deja Rusia a anunţat o interdicţie pentru carnea de vită, porc și de pasăre, pește, brânză, lapte, legume și fructe provenind din Statele Unite, Uniunea Europeană, Australia, Canada și Norvegia, propunând în schimb Turciei să suplimenteze exporturile de fructe și legume. Germania, deloc încântată să sprijine sancţiunile internaţionale, riscă să piardă 80 de miliarde de euro pe an, dacă se desfiinţează cele 350.000 de locuri de muncă ce depind direct de comerţul cu Rusia.

Finlanda deja și-a exprimat intenţia de a cere „o anumită formă de compensaţii”, dacă sancţiunile vor afecta ţara într-o manieră disproporţionată, scrie InCont. De asemenea, la o întâlnire a ambasadorilor de săptămâna trecută, ţările din sudul Europei au cerut Comisiei Europene să ţină cont de efectele acestor sancţiuni atunci când vor evalua deficitul.

Pe de altă parte, UE a reușit să ajungă la un acord bilateral de liber schimb cu Canada. Pentru ţara nordică, acesta va însemna crearea a 80.000 de locuri de muncă și un venit anual de aproximativ 8,2 miliarde de euro, iar Comisia Europeană estimează o creștere anuală de 11,6 miliarde de euro pentru primii șapte ani de la implementarea acordului, care urmează să fie semnat în luna septembrie.

Viitorul în România

Ţara noastră este afectată de mai multe probleme, ce preconizează un viitor deloc încântător. Măsurile care s-au luat până acum, precum impunerea taxei de 7 eurocenţi pe litrul de carburant, nu au avut efectele scontate, de a aduce mai mulţi bani la buget. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, vânzările de carburanţi au scăzut în luna aprilie cu peste 16% faţă de luna anterioară, iar faţă de aprilie 2013 s-a înregistrat o scădere de peste 6 procente. Potrivit unei analize KeysFin, transportatorii alimentează din ţările vecine, în special din Ungaria şi Bulgaria, unde preţul la benzină ajunge și la 1,28 euro per litru, cel mai mic preţ din UE.

Aceasta este însă cea mai mică dintre probleme. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe termen scurt către mediu este faptul că România nu are o strategie coerentă la nivel naţional pentru impulsionarea investiţiilor, ceea ce înseamnă că activitatea economică își va reveni doar acolo unde creditarea va fi impulsionată, în timp ce alte zone se vor adânci într-o criză profundă, de sistem, preconizează analiștii de la KeysFin.

„Bucureştiul este pregătit să treacă la euro, dar este tras în jos de Las Fierbinţi“, spune și Mugur Isărescu. El a afirmat că România se dezvoltă polarizat, în câteva enclave, mai ales în zone în care sunt investiţii străine directe – Bucureşti, Constanţa, Craiova, Piteşti și câteva zone din Transilvania – și că nu vom putea intra în zona euro decât dacă o autostradă va trece Munţii Carpaţi, pentru a permite şi dezvoltarea altor zone.

Pe termen mediu spre lung, ar trebui să ne îngrijoreze mai degrabă faptul că populaţia a îmbătrânit, iar rata de șomaj rămâne ridicată. Pentru comparaţie, în anul 1990 erau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,5 milioane de pensionari, pe când în prezent există doar 5,7 milioane de salariaţi, care susţin 5,3 milioane de pensionari, conform INS.

„În acest ritm, în mai puţin de 10 ani România nu va mai avea bani de pensii din contribuţii şi va trebui să se împrumute masiv pentru a face faţă deficitului”, se arată într-un raport KeysFin, prezentat de Realitatea.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.