O statistică a Comisiei Europene arată că 20% din populaţia aptă de muncă a ţării noastre, oameni cu vârste între 20 și 60 de ani, lucrează în afara graniţelor, într-una dintre celelalte ţări membre UE. Aceasta este doar una din cele mai recente statistici care vin să completeze imaginea unei Românii care se depopulează masiv.

De mai bine de 10 ani, de când România a aderat la Uniunea Europeană, oameni au început să plece în masă, care încontro. Dacă, în 2005, doar 7% din forţa de muncă a României era plecată, acum a ajuns la 20%, un record în cadrul UE. Nu ar trebui să ne mire atunci alte statistici naţionale care îi indică pe români ca grup principal de imigranţi. În Marea Britanie, de exemplu, românii sunt a doua cea mai întâlnită naţionalitate nebritanică (după polonezi), cu un grup de 411.000 de suflete, care reprezintă o creștere de 25% în doar un an de zile.

Iar Marea Britanie nici nu este ţara cea mai preferată de românii care pleacă. În spaţiul UE, România–Italia este unul dintre cele mai bătute coridoare de migraţie, conform Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), după care urmează Spania ca preferinţă naţională. Polonezii, în schimb, au preferinţe pentru Germania și Marea Britanie. În acest ritm, România, alături de Bulgaria, Ucraina și Republica Moldova, a ajuns pe lista ţărilor europene care riscă un declin major al populaţiei până în 2050.

De ce pleacă atât de mulţi români? Preponderent din motive financiare, cea mai numeroasă categorie fiind cea a „căpșunarilor”, adică a celor care, dacă ar fi stat în ţară, s-ar fi zbătut la limita dintre clasa de jos și cea de mijloc. „Cu toate că astăzi se clamează lipsa forţei de muncă, realitatea este că preţurile sunt echivalente cu cele din Vest, iar salariile sunt de cinci ori mai mici şi de aceea oamenii pleacă”, scrie și Ziarul Financiar.

Iar cu o rată a inflaţiei care se tot majorează de o vreme și care anulează practic ce creșteri salariale s-au făcut în ultimul an, este de așteptat ca ritmul de emigrare să se menţină în stratosferă, dacă nu chiar să devină mai îngrijorător. Riscul este ca, până în anul 2050, România să ajungă într-o situaţie foarte gravă, de a avea doar 15 milioane de locuitori și o populaţie îmbătrânită, care nu va putea să menţină costurile bugetare pentru pensii sau salarii la nivelul aferent unui trai decent pentru o ţară europeană. În acest ritm, generaţiile viitoare vor avea de recuperat un decalaj faţă de Vest pe măsura decalajului resimţit după trecerea ţării la democraţie și până la intrarea în UE. Pe acest subiect am scris mai multe aici.