Cel mai mare producător și procesator de carne de porc din lume va cumpăra doi producători de carne din România, cu scopul de a-și lărgi astfel operaţiunile pe piaţa din Europa.

Elit SRL și Vericom SRL sunt cele două companii care vor fi cumpărate de Smithfield Foods, o companie americană la bază, cumpărată în 2013 de grupul chinez WH Group, cunoscut pe atunci drept Shuanghui Group. Elit și Vericom au același proprietar din 2009, pe Dorin Mateiu, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Alba Iulia și din România. Mateiu a apărut în presă alături de mulţi dintre cei implicaţi în dosarul „Microsoft”, dar numele său a rămas în afara anchetei.

Elit SRL este unul dinte cei mai mari procesatori de carne din ţară, raportând anul trecut o cifră de afaceri în valoare de 75 milioane de euro și profituri de aproape 8 milioane de euro. Împreună, cele două firme operează trei facilităţi de procesare a cărnii, cinci centre de distribuţie în România și au aproximativ 12.000 de clienţi, scrie Reuters. Suma negociată de cele două părţi nu a fost dată publicităţii, presa aflând despre vânzare din publicaţia New York Times, care citează datele de pe Bursa de Valori din Hong Kong. Tranzacţia încă trebuie aprobată de Consiliul Concurenţei, care trebuie să se asigure că nu se încalcă legile antimonopol.

Elit SRL a ajuns în vizorul presei în toamna lui 2014, când societatea a intrat în insolvenţă, alături de Mercado SRL, o altă firmă a lui Mateiu, după ce ANAF a pus sechestru pe imobile pentru datorii către stat de circa 12 milioane de euro. Abia în luna aprilie a acestui an, tribunalul din Alba-Iulia a aprobat reluarea activităţii economice normale la Elit. Chiar și în aceste condiţii, anul trecut, profitul net al producătorului de carne a crescut cu 30%, ajungând la 7,5 milioane de euro, conform Ziarul Financiar. Tot anul trecut, Vericom a adus un profit net de peste 1,5 milioane de euro.

Într-un interviu din 2010 pentru revista Forbes, Mateiu explică de ce se gândea încă de atunci să nu mai investească în zootehnie și să renunţe cu totul la creșterea de animale. Atunci vorbea despre lipsa subvenţiilor de stat, fără de care activitatea în sector nu este profitabilă, de criza financiară care a dus la mărirea preţurilor, dar și de existenţa pieţei negre, care este greu de controlat. „Dacă ar fi să o ia din nou de la capăt, nu ar mai urma acest drum, s-ar orienta către altceva”, scria atunci Forbes, după ce, în 2009, cifra de afaceri totală se ridicase la 120 de milioane de euro, din care jumătate provenea de la Elit.

Smithfield Ferme operează deja la noi în ţară 46 de ferme în judeţele Timiș și Arad, alături de 4 unităţi de creștere a suinelor și de 2 fabrici de nutreţuri combinate. Compania este prezentă în România din 2004, când a achiziţionat fostul combinat Comtim, din Timișoara, și compania Agrotorvis. „În România, obiectivul Smithfield este revitalizarea industriei cărnii de porc, prin producerea la nivel local, în sistem integrat, de carne de porc de cea mai bună calitate, stabilind totodată cele mai înalte standarde de calitate în industria de profil. Ne dorim să fim și în continuare un furnizor de încredere pentru produse din carne de porc, un partener de afaceri corect și un bun vecin… Smithfield Prod își desfășoară activitatea de protecţie a mediului nu numai prin respectarea legislaţiei de mediu în vigoare, dar și prin înscrierea în cadrul unor programe de protecţie a mediului derulate în parteneriat cu comunitatea locală”, se menţionează pe site-ul românesc al companiei.

Sună bine, însă istoria companiei arată că, în realitate, lucrurile pot sta altfel, iar cele mai mari probleme apar tocmai la capitolul de protecţia mediului, dar și la creșterea porcilor, unde practicile etice au lăsat mult de dorit. În prezent, Smithfield Foods este cel mai mare crescător de porcine și procesator de carne de porc la nivel global, cu vânzări în toată lumea care aduc venituri anuale de 11,6 miliarde de dolari. În ultimele decenii, compania a achiziţionat zeci de alte companii, dintre care unele și în Polonia, asigurându-și creșterea prin implementarea sistemului integrat, care este menţionat și în declaraţia despre producţia din România. Acest sistem presupune că firma deţine toate firmele necesare dezvoltării produsului, de la creșterea animalului la ambalarea cărnii, și controlează tot acest proces chiar și în ceea ce privește alimentaţia animalelor. Este o strategie care facilitează producerea de carne în masă, cu prea puţină grijă pentru bunăstarea animalului sau pentru mediu.

Acest sistem a fost adoptat în 1990, după ce Smithfield a început să cumpere și ferme de porci, ultima bucată din puzzle care mai lipsea. Între 1990 și 2005 au putut să își extindă operaţiunile cu peste 1.000%, conform unui reportaj Rolling Stones din 2006. Acest model de business prin care au fost achiziţionate fermele de porci cu cea mai mare capacitate a dus și la ieșirea de pe piaţă a micilor crescători. În Carolina de Nord, de exemplu, „patria” crescătorilor de porci, existau 667.000 de ferme în 1980, dintre care mai rămăseseră 67.000 în 2005. Conform Rolling Stones, când guvernul american a impus restricţii companiei, aceasta și-a mutat expansiunea în Europa de Est. Ca rezultat, în Polonia s-a înregistrat un declin de 56% în perioada 1996-2008, iar în România, din cele 477.000 mii de ferme câte erau în 2003 mai rămăseseră 52.000 în 2007. Din această perspectivă, pare o ironie declaraţia cu privire la obiectivul principal al companiei în România, acela de a „revitaliza industria cărnii de porc”.

O altă problemă care apare la aceste ferme gigantice de animale este modul în care sunt crescute și tratate animalele. Scroafele, de exemplu, își petrec viaţa dintr-o gestaţie în alta, blocate în boxe de gestaţie atât de strâmte încât nu stau decât întinse pe o parte, pentru că nu se pot întoarce. Când trebuie să fete sunt mutate în altă zonă pentru trei săptămâni, după care sunt inseminate artificial și duse la loc în boxele de gestaţie. Puii care se nasc prematur cad printre zăbrele în bazinele cu excremente care se află imediat dedesubt. Relele tratamente la care sunt supuși porcii au fost înregistrate cu camera ascunsă de Humane Society of the United States, în 2010, videoclip care a câștigat apoi un Webby Award. Compania a lansat o investigaţie internă, în urma căreia a concediat mai multe persoane. Compania promisese deja din 2007 că va elimina boxele de gestaţie până în 2017 în SUA, și până în 2022 în Europa și Mexic.

Compania a mai avut probleme și cu poluarea. Tot în 2010, un tribunal din Missouri a acordat daune de câte 825.000 de dolari pentru 13 persoane care au acţionat în instanţă o crescătorie de porci deţinuţă de Smithfield, pentru că nu mai putea trăi acolo din cauza mirosului care venea de la fermă. Chiar și anul acesta sunt deschise 26 de procese, doar în Carolina de Nord, mai mult de 500 de persoane acuzând probleme de sănătate cauzate de mirosurile care vin de la cadavrele de animale și de la bazinele cu excremente, care nu sunt acoperite din cauza acumulării de gaze. Rezidenţii spun că mirosul persistă tot timpul și nici măcar nu pot să iasă din casă. La asta se adaugă poluarea pe care o produc gazele respective, condiţiile de muncă pentru cei care lucrează la aceste ferme, hrana pe care o primesc animalele și alte probleme, care se pot întâlni la orice altă fermă care produce carne la nivel industrial, fie ea de porc sau de pui. Sunt probleme recurente în această industrie, care trebuie să acopere o cerere tot mai mare, venind de la o populaţie în creștere, cu un apetit în creștere pentru carnea ieftină.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.