A trecut deja aproape o săptămână de când uraganul Maria, o furtună de categoria 4, a lovit Puerto Rico, lăsând întreaga ţară fără curent electric și îngreunând accesul la apă potabilă, alimente și combustibil. Daunele provocate de furtună ar putea da ţara înapoi cu 20-30 de ani, conform celor mai negre evaluări, ceea ce face să fie și mai îngrijorătoare lipsa de interes a presei și a politicienilor faţă de subiect.

Din fericire, furtuna nu a provocat decât zece decese, însă acestea se vor înmulţi fără ajutor din afară. „Dacă nimeni nu ne ajută, oamenii o să înceapă să moară”, au declarat medicii de la Centrul Medical Puerto Rico din San Juan, cel mai mare spital public de pe insulă. Poveștile și imaginile care vin din ţară stau mărturie a unei situaţii de neimaginat. Liniile de curent electric atârnă periculos de-a lungul drumurilor de coastă, zeci de stâlpi, din lemn, de telecomunicaţii fiind puși la pământ, iar cei de beton, rupţi în jumătate (doar 250 din 1600 de stâlpi de telecomunicaţii mai funcţionează). Dezastrul este vizibil din spaţiu – noaptea, Puerto Rico este o pată neagră pe o hartă luminată. Singurele lumini provin de la clădiri care au generatoare. În acest întuneric, oamenii încearcă să se descurce cu puţinul care le-a rămas. Un raport local descrie scena pe care a găsit-o într-un cămin pentru bătrânii fără posibilităţi financiare din San Juan, blocaţi într-un bloc cu 14 etaje. Singura sursă de apă potabilă disponibilă era la baia publică de la parter, dar a fost inundată, iar în lipsa curentului electric, mulţi locatari nici nu au posibilitatea să coboare. Blocaţi fără apă și mâncare, unii abia își aduc aminte când au mâncat ultima oară.

Grija și mai mare este că va dura cel puţin șase luni, dacă nu un an întreg, pentru refacerea reţelei electrice. De asemenea, 80% din recolte au fost distruse, o pierdere evaluată la 780 de milioane de dolari. Barajul de la Guajataca, din nordul ţării, s-a crăpat în urma ploilor severe și „stă să cedeze oricând”. Localnicii au fost evacuaţi temporar, dar au început să se întoarcă după ce autorităţile au reușit să mai elimine din presiune, deși barajul este tot vulnerabil. „Devastarea din Puerto Rico ne-a dat în spate cu 20-30 de ani. Puerto Rico de acum nu e același ca acum o săptămână. Distrugerea proprietăţilor, a infrastructurii, familii fără casă, gunoaie peste tot… toată vegetaţia insulei s-a dus”, a explicat reprezentanta insulei în Congresul american, Jenniffer Gonzalez.

Mai mult de 3,4 milioane de oameni trăiesc în Puerto Rico, dar răspunsul politic la această catastrofă nu a fost deloc pe măsura dezastrului, în special dacă facem o comparaţie cu răspunsul prompt primit de Houston în urma uraganului Harvey, sau de Florida, în urma uraganului Irma. I-a luat președintelui american cinci zile să bage de seamă în mod public ce s-a întâmplat în Puerto Rico, iar când a făcut-o, cometariile sale de pe Twitter au părut nu doar lipsite de empatie, ci chiar cinice, părând să sugereze că vina pentru dezastru le aparţine portoricanilor, pentru că starea reţelei de energie electrică și telecomunicaţii se afla deja într-o stare precară. Trump a profitat de ocazie și pentru a le aduce aminte că trebuie să își plătească datoriile la băncile americane de pe Wall Street: „Texas și Florida se descurcă bine, dar Puerto Rico, care deja suferea din cauza infrastructurii stricate și a datoriei masive, are mari probleme. Mare parte din insulă a fost distrusă și, din păcate, datoria de milioane de dolari către Wall Street trebuie reglată”, a declarat președintele pe Twitter.

Puerto Rico are o datorie de mai bine de 70 miliarde de dolari, pe care a încercat să o restructureze băgând ţara într-o formă de faliment, din luna mai a acestui an. Teritoriul le apaţine Statelor Unite, dar nu este un stat federal, astfel că reprezentarea sa în Congresul american este slabă și eforturile de finanţare sunt mari. Din cauza acestei datorii, autorităţile nici nu se pot împrumuta mai mult pentru a face faţă acestei situaţii urgente. Un risc major este și că acest tip de fenomene meteo va exacerba declinul populaţiei, mulţi portoricani alegând să se mute în SUA, încetinind astfel și recuperarea economică. Cu toate acestea, oamenii de pe insulă sunt cetăţeni americani, ceea ce înseamnă că autorităţile americane sunt obligate să intervină.

De aceea, și atitudinea lui Trump a fost atât de criticată, unii sugerând că poate președintele nu este conștient că vorbește tot despre cetăţeni americani. Ceea ce nu ar fi ceva chiar ieșit din comun, din moment ce majoritatea americanilor de rând nu realizează că portoricanii sunt tot americani, inclusiv președintele Trump, conform unui sondaj realizat recent de Universitatea Suffolk pentru USA Today. În orice caz, a părut că dezastrul de pe insulă este ultima dintre priorităţile președintelui. În perioada 20-25 septembrie, de exemplu, președintele a avut 18 postări pe Twitter în care critica Liga Americană de Fotbal, 7 postări despre reforma sănătăţii, 4 postări despre Coreea de Nord, 2 postări despre Hillary Clinton și una singură despre Puerto Rico. Însă, odată cu aceste critici, tot mai multe ajutoare au fost trimise pe insulă, președintele încercând să explice întârzierea prin faptul că „este foarte, foarte greu, pentru că vorbim de o insulă… în mijlocul oceanului și este un ocean foarte, foarte mare”. Trump nu este însă singurul care se face vinovat de nebăgare de seamă. Presa americană a început să scrie despre Puerto Rico când s-a ivit oportunitatea de a-l critica pe Trump că nu o face primul…

Schimbările climatice care provoacă astfel de fenomene extreme nu pot fi întâmpinate cu dublă măsură și cu o asemenea lipsă de responsabilitate. În ultimii zece ani, cel mai pronunţat trend al migraţiei în America îl constituie migrarea hispanicilor din ţările Americii Latine și din insule către nordul și vestul SUA. În toţi acești ani, Puerto Rico a pierdut astfel 10% din populaţie. Cu insula în ruine, este de așteptat ca acest trend să se accentueze, cu un exod de „refugiaţi climatici” pe măsura celui cauzat de uraganul Katrina în New Orleans, în 2005, când populaţia a scăzut brusc cu 50% și și-a revenit doar parţial în 12 ani, scrie Slate. Guvernatorul insulei, Ricardo Rossello, a avertizat deja că, fără un ajutor umanitar semnificativ, oamenii vor pleca în masă de pe insulă, mai ales că mulţi dintre ei au deja rude sau vecini stabiliţi în America de zeci de ani. O asemenea schimbare nu ar fi lipsită de concesinţe politice pentru ambele ţări.

În condiţiile de climă actuale trebuie să începem să ne obișnuim cu ideea că zonele geografice mai ferite de fenomenele meteo extreme vor fi destinaţii pentru „refugiaţii climatici”, adică pentru acele persoane care fug din calea sau de pe urma unui dezastru și pentru acele persoane pentru care condiţiile de trai au devenit imposibile, explică pentru Forbes dr. Marshall Shepherd, directorul programului de știinţe atmosferice din cadrul Universităţii Georgia. Shepherd dă și exemplul recent al cetăţenilor din Barbuda și Antigua, o ţară din Caraibe compusă din două insule de mici dimeniuni, când insula Barbuda a fost atât de devastată de uraganul Irma, încât în momentul de faţă nu mai trăiește nicio persoană pe insulă, ci mulţi dintre locuitorii ei au fugit în Antigua. Conform CNN, este pentru prima dată în 300 de ani când nu mai este picior de om pe Barbuda.

Prezent la întâlnirea șefilor de state la sediul ONU, prim-ministrul din Dominica, Roosevelt Skerrit, care a trăit și el experienţa uraganelor Irma și Maria, în urma cărora au murit 15 persoane de pe insulă și care au distrus „tot ce poate fi înlocuit și cumpărat cu bani”, a cerut ca atenţia liderilor să fie îndreptată spre provocările generate de schimbarea climei. „Căldura este combustibilul care transformă furtunile normale, cărora le putem face faţă, în forţe devastatoare. Să negi că încălzirea climei este reală înseamnă să procrastinezi în timp ce Pământul se scufundă. Înseamnă să negi un adevăr pe care noi tocmai l-am trăit. Înseamnă să îţi baţi joc de mii dintre compatrioţii mei, care doar în câteva ore vor vedea cum se înnoptează fără un acoperiși deasupra capului, temându-se de căderi de teren și de alte consecinţe provenite de pe urma uraganului”, a spus premierul. Totodată, el a notat că este nedrept ca micile state, care contribuie cel mai puţin la încălzirea climei, să fie cele care suferă cele mai grave consecinţe, fără ca marile naţiuni cu adevărat responsabile să își asume atât datoria de a le ajuta, cât și necesitatea de a implementa reforme pentru protejarea mediului.

„În Dominica, noi de mult timp urmărim și respectăm un stil de viaţă care prezervă micul nostru Eden. Domnule președinte, dragi colegi, stelele au căzut. Edenul s-a stricat. Casele noastre sunt la pământ. Clădirile noastre nu mai au acoperișuri. Drumurile sunt distruse. Spitalele nu au curent. Școlile sunt îngropate sub dărâmături. Unde vedeai verde, acum este doar noroi și mizerie. Dezolarea este dincolo de orice imaginaţie… În timp ce marile ţări vorbesc, insulele mici suferă. Trebuie să facem ceva și trebuie să o facem acum”, a declarat premierul. Din păcate, discursul său a fost înghiţit de cel belicos al președintelui Trump, iar presa, mereu cu ochii cu Trump, l-a difuzat doar în ultimele zile, după ce uraganul Maria a distrus Puerto Rico. Nu ne rămâne decât să vedem cât timp trebuie să treacă și câţi oameni mici trebuie să moară pentru ca oamenii mari să își asume răspunderea pentru consecinţele acţiunilor lor.