Victoria lui Macron, comentată în presă

187

Franţa a decis. Pentru mulţi comentatori, înfrângerea lui Le Pen a venit ca o ușurare. Totuși Hexagonul este departe de o atmosferă euforică, presa evidenţiind prudenţa și rezervele cu privire la viitorul Franţei.

„Pentru a doua oară în 15 ani, francezii au votat în mare parte nu pentru un candidat, ci contra extremei drepte. Lucru care riscă să lase urme în democraţie. Alegătorii s-ar putea sătura la un moment dat să voteze doar «forţaţi»”, scrie Le Monde, trăgând astfel un semnal de alarmă pentru o Franţă proaspăt scăpată de capcana naţionalismului extrem. Emmanuel Macron va fi „președintele a cărui legitimitate rezultată din urne va fi, probabil, cel mai rapid pusă în cauză”, consideră Le Monde.

RFI surprinde mai multe titluri din presa franceză, evidenţiind circumspecţia care îi caracterizează pe jurnaliști. Dacă redacţia de limbă franceză de la RFI schiţează portretul lui Macron sub titlul „Irezistibila ascensiune a unui liberal de stânga”, publicaţia economică Les Echos consideră că, „alegându-l pe Macron preşedinte, francezii au ales speranţa. Aşteptările sunt însă imense, pe măsura îngrijorărilor şi furiei care au ieşit la suprafaţă în cursul acestei campanii”. La fel, jurnaliştii publicaţiei Le Croix sunt destul de rezervaţi, titrând „O victorie importantă, dar fragilă”. Libération, ziar de centru stânga, are o copertă dublă, cu punerea în opoziţie a celor doi candidaţi, prima cu Emmanuel Macron văzut din faţă şi cu titlul „Bine jucat!”, iar a doua, cu Marine Le Pen din spate, cu titlul „Bine făcut!”.

Mulţi comentatori sunt mai mult ca siguri că Emmanuel Macron va avea o sarcină extrem de grea, aceea de a reuni o Franţă divizată. Le Figaro se înscrie în această linie – „Aparent, triumful lui Macron este complet. Plecat de la nimic, necunoscut marelui public acum trei ani, fără aparat şi fără militanţi, el a răsturnat totul în calea sa: amici, inamici, concurenţi, notabili. A busculat vechile partide, a sedus mass-media şi şi-a inventat un electorat. Pe scurt, Macron pare a fi un superstar. Dacă te uiţi însă mai îndeaproape, perspectivele care i se oferă noului preşedinte riscă să fie mai complicate”, avertizează ziarul conservator. „Franţa lui Macron nu reprezintă decât un sfert din ţară”, notează Le Figaro. „Alte două sferturi îi sunt complet ostile noului ales”, conchide unul dintre editorialiștii ziarului.

În schimb, Le Parisien s-a limitat să titreze „Emmanuel Macron, 39 de ani şi preşedinte”, vârsta noului ales fiind un lucru încă greu de ingerat. „Puştiul” este titlul cu care a apărut luni publicaţia franceză L’Express, făcând trimitere la problema unei vârste prea fragede pentru politica mare. Însă asta nu l-a împiedicat să „zguduie politica franceză cu abilitatea unui veteran”, observă BBC.

Nici presa străină nu a ratat ocazia de a evidenţia sursa problemelor pentru Franţa în viitorul apropiat. „Drama alegerilor din Franţa a fost mai puţin dureroasă decât ne temeam. Macron a reuşit să câştige în cursa cu Le Pen, însă aceasta a fost partea cea mai uşoară a misiunii sale”, scrie DW. „Noul preşedinte va trebui să facă o minune pentru a transforma în optimism eterna nemulţumire a francezilor”, susţine publicaţia din Germania. În Spania, ziarul El Pais titrează „Franţa l-a ales pe Macron și a respins populismul”, iar The Guardian îi urează „Mult noroc, dle Macron, veţi avea nevoie!”, exprimându-și îngrijorarea faţă de nivelul record al extremei drepte.

Și The New York Times sesizează în victoria lui Macron „o mare ușurare pentru Europa”, dar avertizează că acesta „preia conducerea unei naţiuni profund divizate, așa cum sunt SUA și Marea Britanie și alte mari democraţii”. Mai mult, scorul lui Le Pen demonstrează cât de mare este „disperarea celor pe care ea îi numește cei uitaţi”. Pentru Washington Post, acest rezultat este un „nou semn că ascensiunea lui Donald Trump nu este un precursor al unei noi forme necunoscute de naţionalism. Deocamdată, centrul rezistă, pluralismul rezistă și extrema dreaptă este încă sub control.”