nationalism

Nu face un brutar român cât un politician român

Un eveniment tragic din Marea Britanie a fost transformat cu entuziasm de presa românească într-un prilej de spălare a imaginii de ţară.

Victoria lui Macron, comentată în presă

Franţa a decis. Pentru mulţi comentatori, înfrângerea lui Le Pen a venit ca o ușurare. Totuși Hexagonul este departe de o atmosferă euforică, presa evidenţiind prudenţa și rezervele cu privire la viitorul Franţei.

Schimbarea UE după cel mai important test electoral din 2017

Anul 2016 s-a încheiat cu dezamăgiri și frustrări profunde și cu o stare de anxietate generalizată cu privire la cum se va schimba peisajul politic în următorul an, ca urmare a ieșirii Marii Britanii din UE și a schimbărilor de politică externă de la Casa Albă, ce se anunţau majore. Însă, pentru Europa, ce avea să cântărească cel mai mult în schimbarea peisajului era o serie de alegeri naţionale de mare importanţă, dintre care cel mai important test tocmai s-a încheiat - alegerile prezidenţiale din Franţa.

Când se vor sătura neamurile…

Statele naţiuni își văd ameninţată securitatea și identitatea și reacţionează. Sunt temătoare, neliniștite, nu mai au pace.

Italia dă startul degringoladei europene?

Eșecul referendumului italian cu privire la reforma constituţională este posibil să afecteze întreaga Europă. Oponenţii reformei au învins în urma unui vot mai degrabă emoţional, sugerând că viitorul va fi marcat de multe surprize.

Este globalizarea bună pentru România?

După Brexit și victoria lui Trump este vizibil cum în unii politicieni români aflaţi în campanie electorală s-a activat „gena getodacă”, care trebuie să apere ţara de cotropitori/hoţi. Acum, periculoase sunt multinaţionalele.

Cinismul ca neputinţă

Evenimentele lunii iulie adâncesc prăpastiile sociale care au devenit o marcă a secolului al XXI-lea. Într-un dialog al violenţei, din ce în ce mai absurd, combatanţii se radicalizează. Unii devin fanatici religioşi, alţii, naţionalişti. Unii devin terorişti, alţii, xenofobi. Constanta e spirala resentimentelor. Pe de altă parte, continuă spectacolul dezarmant al imposturii politicului. Trump şi, mai nou, Erdogan sunt în prim-plan.

Brexitul: O revoluţie a politicii putiniste în Europa

La 100 de ani de la „cele mai crâncene lupte fratricide din Primul Război Mondial…, Marea Britanie anunţă, prin ieșirea ei democratică din UE, redeschiderea posibilităţilor dintotdeauna și a pericolelor dintotdeauna care au primejduit pacea în Europa”, declară pentru Republica.ro ambasadorul României la Berlin, Emil Hurezeanu. Cu toate acestea, era aproape imposibil ca lucrurile să nu ajungă din nou în acest punct.

După Brexit, potopul?

„Suntem cu adevărat dezamăgiţi că bunicii noştri au decis, pur şi simplu, că îi urăsc pe străini mai mult decât ne iubesc pe noi şi viitorul nostru”, a afirmat un tânăr britanic. Nu este singurul tânăr frustrat, ba chiar disperat, în legătură cu decizia luată la referendum, situaţia evidenţiind o ruptură puternică între generaţii, comentează The New York Times. Votul britanicilor nu a făcut decât să sublinieze și mai intens nenumăratele clivaje cu care convieţuim, poate fără să fim conștienţi întotdeauna de existenţa lor. Eurosceptici vs. unioniști, naţionaliști vs. europeniști, politicieni vs. cetăţeni, Occident vs. Răsărit, împreună sau separat, toate acestea marchează un prezent sumbru al unui continent care nu a ezitat uneori să aibă veleităţi mesianice. Cândva, Europa era o soluţie. Între timp, a devenit o mare problemă.

Franţa riscă să alunece în haos

Hollande este cel mai nepopular preşedinte din istoria modernă a Franţei, iar odată cu noua reformă a muncii riscă să piardă cu totul din mâini președinţia ţării. Peste 150.000 de oameni s-au organizat în aproximativ 80 de proteste, care au înghiţit întreaga ţară săptămâna trecută.

UE protejează democraţia iliberală din Polonia

Nu trecuseră decât două luni de la preluarea guvernării de către naţionaliștii polonezi, când Comisia Europeană a deschisă o anchetă cu privire la reformele adoptate de aceștia, care ar încălca valorile democratice ale UE. Pe 23 mai trebuia luată o decizie, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Pericolul extrem al extremismului european

Poate că aţi auzit despre alegerile prezidenţiale din Austria. De ce ar fi trebuit să auziţi? Pentru că ieri Uniunea Europeană era cât pe ce să se aleagă cu primul președinte de ţară dintr-un partid de extremă dreaptă. Faptul că o victorie proeuropeană s-a obţinut ca prin urechile acului este mai mult decât un semn al timpurilor pe care le trăim. Indiferent de rezultat, Austria rămâne împărţită în două, iar Europa se fragmentează mai departe în această criză a partidelor tradiţionale.