Ce se poate spune cu certitudine după alegerile legislative din Grecia este că ţara care a inventat democraţia s-a pronunţat deschis împotriva austerităţii. Practic, ce era de așteptat să se întâmple s-a întâmplat. Partidul Syriza a câștigat chiar mai detașat decât indicau sondajele înainte de alegeri. Potrivit rezultatelor oficiale parţiale, formaţiunea de extremă stânga a obţinut peste 35% din voturi, iar dreapta moderată, în jur de 28 de procente.

După confirmarea rezultatelor, distribuirea mandatelor în Parlamentul de la Atena ar urma să se facă astfel: Syriza – 149 de mandate, cu două mandate mai puţin decât i-ar fi necesar pentru a avea majoritatea absolută și pentru a forma singură guvernul. „Pare a fi o victorie istorică; alegătorii greci au transmis un mesaj care nu influenţează doar Grecia, ci răsună în întreaga Europă”, a declarat Panos Skourletis, purtătorul de cuvânt al partidului Syriza.

Istoria, la porţile Greciei

Rezultatele pot fi istorice din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Alexis Tsipras, în vârstă de 40 de ani, are şanse să devină cel mai tânăr premier din istoria ultimilor 150 de ani ai Greciei. Provocarea este maximă pentru Europa, fiindcă strategia viitorului prim-ministru presupune renegocierea datoriei ţării, adică rediscutarea obligaţiilor fixate de troika creditorilor (UE, BCE, FMI), care a impus Greciei o disciplină de fier de patru ani, în schimbul împrumutului alocat. Datoriile Greciei se ridică la aproximativ 240 de miliarde de euro, conform DW.

După ce a votat, Tsirpas a spus că „cercul vicios al austerităţii s-a încheiat”. Este genul de declaraţie care îi sperie pe oficialii europeni, fiindcă în spatele ei se ascund posibile mari cutremure politice pentru întreaga Europă. Un prim pas ar fi ieșirea statului grec din zona euro. Consecinţele unui asemenea gest sunt încă imprevizibile. Liderii europeni nu s-au mai confruntat cu o asemenea situaţie, iar precedentul, odată creat, poate genera destabilizări în lanţ.

„Vom vedea în Europa un experiment inedit: cum iese un stat din zona euro. Dacă francii elveţieni interesează 150.000 de oameni, sunt cinci milioane de români cu credite în euro. Să vedem ce se întâmplă cu un stat, dacă Syriza se ţine de cuvânt cu ieșirea unui stat din zona euro. Este o temă cumplită”, a apreciat un jurnalist român.

Un alt moment istoric pentru Grecia este și faptul că o ţară membră a Uniunii Europene a optat acum în mod deschis pentru un partid considerat de extremă stângă. De aici derivă și îngrijorările explicite ale oficialilor europeni, în frunte cu Angela Merkel. Îngrijorările pot fi amplificate și de faptul că primele rezultate oficiale parţiale plasau pe locul al treilea Zorii Aurii, controversatul partid de extremă dreaptă. Cu alte cuvinte, grecii par să declare că s-au săturat nu doar de austeritate, ci și de sistemul democratic.

Posibile implicaţii

Observatorii au constatat că, în ultimele săptămâni, liderul partidului de stânga şi-a mai îndulcit tonul şi a dat asigurări că nu va acţiona într-o manieră radicală, fără consultări cu oficialii europeni. Până unde va merge radicalismul măsurilor Syriza este greu de anticipat în acest moment.

Dacă viitorul Greciei și cel al monedei euro sunt incerte, despre prezent se poate spune că nu arată deloc bine, nici pentru Grecia, nici pentru Uniunea Europeană. Temerea cea mai mare este că rezultatele alegerilor din Grecia vor avea un efect de domino asupra întregii Europe. Cel mai mare pericol în momentul de faţă nu îl reprezintă terorismul (deși alimentează criza și panica), ci populismul (care oferă speranţe unor cetăţeni care se simt uitaţi de către politicieni).

Drept urmare, bazinul electoral al partidelor populiste este destul de vast în Europa. De exemplu, Evanghelia Alexaki se numără printre cele 595 de femei de serviciu care au fost concediate în septembrie 2013 din Ministerul de Finanţe de la Atena. De atunci, aceste femei, înarmate cu mături şi făraşe, demonstrează aproape zilnic în faţa fostului loc de muncă. În aceste condiţii, speranţele puse în nou-creatul partid de stânga Syriza nu pot fi considerate o surpriză. „Nu mă tem de viitor. Avem nevoie de o politică diferită. Copiii noştri emigrează în străinătate, ţara noastră este scoasă la vânzare. Nu am văzut până acum niciodată atâţia oameni care scotocesc gunoaiele pentru a găsi ceva de mâncare. Ni s-a promis creştere economică, dar cred că vom muri cu toţii până atunci”, spune Alexaki.

Un secol de istorie aproape inutil

Asemenea lui Alexaki sunt o mulţime de cetăţeni, și nu doar în Grecia. Exact pe modelul Syriza a înflorit Podemos, în Spania. Considerat un partid al „indignaţilor”, se situează în momentul de faţă pe primul loc în intenţiile de vot ale spaniolilor. Înfiinţat abia la începutul anului 2014, Podemos a reușit să aibă o ascensiune remarcabilă, ameninţând în momentul de faţă liniștea partidelor democratice. Cu un discurs populist, precum Syriza, Podemos și-a conturat un obiectiv din lupta împotriva austerităţii. Pe același model, sunt așteptate apariţii de noi partide pretutindeni în Europa, care să răspundă așteptărilor unei populaţii împinse la marginea sărăciei.

Cât de periculoase sunt abordările simpliste ale unor probleme complexe ale UE se poate concluziona după o retrospectivă a anilor tulburi de după Primul Război Mondial. Aceeași criză, aceeași austeritate și aceleași soluţii populiste. Nazismul, fascismul și alte orientări extreme au venit în mod firesc. Atunci, ca și acum, vinovăţia era multiplă.

Vina nu poate fi pusă doar în dreptul cetăţenilor, care, în disperare, votează cu cei care le promit mai mult, ci și în dreptul politicienilor, care au eșuat în a realiza ce au promis. „Politica pentru cetăţeni” a devenit un slogan total neconvingător, iar rezultatele se resimt acum. După aproape un secol, asistăm la o rescriere a istoriei după un tipar pe care până acum l-am învăţat din cărţi. Acest risc poate fi anulat chiar de cei care l-au generat, cu condiţia de a înceta să mai caute vinovaţi în direcţii greșite.