Victoria partidului radical de stânga Syriza a accentuat temerile Occidentului cu privire la situaţia politico-economică din Grecia. Unul dintre punctele de pe agenda îngrijorărilor occidentale este că Grecia ar putea deveni comunistă.

Gestul noului prim-ministru elen, Alex Tsipras, de a așeza trandafiri roșii la Memorialul Rezistenţei Naţionale din Kaisariani, la doar câteva minute de la depunerea jurământului, a fost văzut ca un gest încărcat de semnificaţie și chiar sfidător. Monumentul este un simbol al rezistenţei antinaziste și a fost ridicat pe locul în care 200 de activiști politici comuniști au fost executaţi de naziști în 1944. „Reprezintă rezistenţa naţională în faţa ocupaţiei germane”, a explicat Panos Skourletis, purtător de cuvânt Syriza, „dar și aspiraţia grecilor pentru libertate și pentru eliberare de sub ocupaţia germană”, a mai subliniat Skourletis.

Drum spre succes, pavat cu critică

Cu un leadership tânăr (Tsipras are 40 de ani), perseverent și cu o viziune globală, Syriza a acumulat popularitate începând cu 2010, când partidul Pasok, aflat la guvernare, și-a declarat angajamentul de a sprijini măsurile de austeritate propuse de Uniunea Europeană. Potrivit analiștilor însă, la succesul partidului a contribuit și faptul că, în timp ce au fost văzuţi drept consecvenţi în respingerea măsurilor de austeritate, reprezentanţii Syriza nu au acţionat dincolo de niște limite pentru a îndepărta, prin retorică, votanţii partidelor concurente.

Acesta este, de altfel, unul dintre ingredientele aflate în corelaţie cu paleta ideologică diversă reunită de coaliţia Syriza: de la eurocomuniști la socialiști, maoiști și ecologiști, membrii partidului au fost uniţi de ideologia antiausteritate și de revolta faţă de ceea ce ei numesc „condescendenţa Vestului”. Și în discursul susţinut la anunţarea victoriei Syriza, prim-ministrul Tsipras a declarat în faţa miilor de suporteri adunaţi la sărbătoare că partidul va căuta să restabilească „demnitatea pierdută” a Greciei.

Partidul Syriza a promis să pună capăt planului de austeritate, pe care l-a asociat unui cincinal de „umilinţă și durere”, pe care Grecia l-a îndurat de la salvarea de la faliment, în 2010.

Cum a reușit un mesaj radical socialist să câștige încrederea locuitorilor ţării care a inventat democraţia? Unii spun că traseul a fost unul natural. Editorialistul Bill Frezza nota pentru Forbes că „Grecia s-a folosit de democraţie pentru a-și perfecţiona arta de a trăi pe banii altora (un exemplu pe care toate democraţiile vestice par să intenţioneze a-l urma). Fiind prima care a rămas fără banii altora, Grecia a fost cu adevărat pregătită să facă următorul pas logic, dincolo de socialism.”

Scenariile îngrijorării

Direcţia partidului a generat îngrijorări, în contextul în care noul premier și-a manifestat adeziunea la o ideologie a libertăţii depline pentru a controla politica internă, argumentând că imixtiunile europene au eșuat și că, în loc de austeritate, relansarea economiei ar fi mai satisfăcătoare pentru creditorii externi.

Opţiunea avută în vedere este renunţarea la datoria externă, pe care Grecia oricum nu o poate plăti integral. Potrivit unei sinteze Deutsche Welle „datoria publică a Greciei reprezintă 175% din PIB şi se ridică la 321 de miliarde de euro, dintre care 70% este deţinută de BCE şi de câteva dintre statele UE. În cazul în care Grecia nu ar mai plăti nimic din acest moment, Germania ar pierde vreo 40 de miliarde, Franţa –peste 30, Italia – 28 de miliarde.”

Această atitudine centrată pe sine și opacă faţă de Europa nu poate lăsa Grecia izolată, fiindcă elenii nu își permit acest lucru, așa cum remarca și Bedros Horasangian, pentru Observator Cultural. Problema este că Grecia își îndreaptă atenţia mai degrabă spre Rusia, care oricum începe să aibă probleme în menţinerea vechilor săi aliaţi. Unii au spus chiar că Rusia s-ar folosi de Grecia ca de un cal troian în UE.

Aportul excomunist la succesul partidului Syriza este vizibil dacă privim la capitalul uman: Tsipras a părăsit partidul comunist KKE pentru a fonda Syriza, noul ministru grec de externe, Nikos Kotzias, este și el un fost comunist care, în anii ’80, s-a aflat într-un conflict retoric deschis chiar cu actualul președinte al Consiliului European, Donald Tusk. Dacă acest aport se va traduce într-un reviriment complet și eficient al comunismului elen este încă dificil de anticipat.

 

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.