Criza morală din timpul războiului este o amplificare a tendinţelor personale de răspuns la provocări morale cotidiene.
În spatele discuţiilor urgente legate de criza militară și de securitate, de criza umanitară sau de cea economică, se află convingerile noastre, care alimentează un răspuns inspirator sau adâncesc criza morală asociată războiului, cu consecinţe pentru multe dintre deceniile următoare.
Dincolo de condamnarea poziţiei greșite moral a unora dintre actorii internaţionali faţă de nelegalitatea acestui război sau faţă de propaganda mincinoasă și posibilele crime de război, moralitatea scrutează și răspunsurile ţărilor occidentale proucrainene.
Vor reuși aceste ţări să găsească echilibrul moral între nevoia de a-și proteja propriii cetăţeni și totodată de a susţine cauza dreaptă a defensivei ucrainene? Se vor dovedi cu adevărat morale strategiile ţărilor occidentale cu privire la valul în creștere de refugiaţi? Apoi, pe măsură ce milioanele de refugiaţi vor căuta să se integreze în ţările de destinaţie, vor fi politicile acestor ţări cu adevărat morale sau riscăm o nouă probă de eșec a multiculturalismului?
În ce privește nivelul individual, criza morală din timpul războiului este o amplificare a tendinţelor personale de răspuns la provocări morale cotidiene.
Bagajul cultural și educaţional formează grila de interpretare pe care indivizii o aplică situaţiei de criză. Tendinţele rasiste ori xenofobe sau predilecţiile naţionaliste tind să escaladeze în situaţii de criză. Convingerile religioase care radicalizează se manifestă mai vizibil. Predispoziţia de a crede și de a distribui știri false sau conspiraţii are un impact exponenţial. Afinităţile politice își găsesc noi căi de exprimare, iar cinismul faţă de democraţie și faţă de libertăţile individuale își găsește mai ușor aliaţi.
Pe de altă parte, empatia, solidaritatea, generozitatea și credinţa manifestate de un număr atât de mare de oameni în ultima lună, în ciuda înmulţirii presiunilor economice în contextul războiului, au dezvăluit cele mai încurajatoare trăiri sufletești, de care, ca societate, este posibil să nici nu ne mai fi crezut în stare.
Cuvintele și acţiunile noastre ale tuturor, de la factori de decizie și lideri de opinie la oameni simpli, arată cum se descifrează ce este moral într-o situaţie de criză – contextualizând cu grijă principiile și standardele morale pe care democraţiile (în general creștine) le afirmă: respectarea și apărarea sanctităţii vieţii, a libertăţii, a demnităţii și a tuturor drepturilor fundamentale ale omului, susţinerea dreptului la autodeterminare al fiecărei naţiuni, garantarea egalităţii de șanse pentru toţi oamenii, supremaţia legii, egalitatea tuturor în faţa ei și tragerea la răspundere a celor vinovaţi de abuzuri în timpul războiului.
În același timp, autenticitatea morală într-o perioadă de criză este probată de renunţarea la acrobaţia discursului de imagine, nepus în practică, de promptitudinea cu care cuvintele și promisiunile noastre se transformă în acţiuni cu efect imediat sau de angajamentul cu care promovăm binele larg în detrimentul binelui unora.
În final, autenticitatea morală depinde de decizia noastră fie de a privi asumat și onest în oglinda războiului, care este capabilă să ne arate și răul, și binele din noi, fie de a pretinde doar că am făcut-o.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.
Te-ar putea interesa și: Războiul din Ucraina ca luptă între interpretări
