Etichetă: umanitate

Pierderea sănătăţii și incapacitatea de a o recăpăta sunt experienţe profund transformatoare. Corpul devine brusc mai mult decât o anexă a minţii, așa cum este tratat când toate merg bine, iar mintea devine prizoniera lui.

Izzeldin Abuelaish a scris o carte, tradusă acum în 13 limbi, „Eu nu voi urî“, în care vorbește despre ura care a dus la moartea fiicelor lui: „Ura este o otravă, un foc ce te mistuie pe dinăuntru.“

Atât teologii conservatori, cât și biologii evoluţioniști consideră că oamenii sunt fiinţe morale, iar animalele posedă o formă rudimentară de moralitate.

Deși ideea demnităţii umane poate părea relativ nouă pe scena istoriei, ideea valorii omului are o istorie consistentă, după cum ne-o confirmă naraţiunea Genezei biblice, Cicero, Kant și alţii[1].

Era o zi obișnuită de vineri. Eram presat de timp și grăbit să-mi rezolv o serie de treburi care nu mai suportau amânare. Știam că trebuia să ajung la un magazin pentru a achiziţiona un produs „vital”. Alergam haotic printre rafturi căutând produsul, doar ca să-mi adâncesc frustrarea masculină că nu sunt în stare să...

În faţa unei tragedii umane, cea mai la îndemână reacţie este de resemnare și cedarea în faţa sentimentului că, orice și oricât ai face, nu va fi vreodată suficient. Printre resemnaţi se strecoară, din fericire, și oameni care și-au păstrat sufletul larg deschis și care ajută cum pot ei mai bine.

Încercăm să îi protejăm cât de mult putem de răutatea și de urâtul din lume, poate și pentru că știm că în inima lor nu încape indiferenţa la fel de ușor cum și-a făcut cuib într-al nostru. Și poate tocmai de aceea copiii sunt cei care ne dau lecţii uimitoare de sacrificiu și altruism.

Maica Tereza a refuzat comoditatea și liniștea atât de dorite și căutate azi pentru că a văzut nevoile oamenilor simpli și, fără să vrea, a stârnit o revoluţie a dragostei.

Știm că iertarea autentică e creştinească, e de dorit. Și ştim şi că iertarea autentică e plăcută la primit. Dar oare ne cere Dumnezeu să iertăm în orice circumstanţă?

Iertarea a devenit o virtute arhaică aproape, care până să ajungă la noi s-a pipernicit într-o expresie a neputinţei sau a exasperării: „Te-am iertat o dată, de două ori, dar până când?”

În urmă cu aproape un deceniu lumea întreagă l-a cunoscut pe Batkid, un băieţel din San Francisco, SUA, a cărui poveste confirmă zicala „viaţa bate filmul“.

Într-un timp în care a lua poziţie de partea dreptăţii însemna să-ţi pierzi viaţa, un om a făcut ceea ce știa că trebuie să...

Dacă românii Îl iubesc așa de mult pe Dumnezeu, atunci unde este dragostea faţă de aproapele? Ce variante propun oamenii pentru a evalua cine sunt semenii lor?

Criza morală din timpul războiului este o amplificare a tendinţelor personale de răspuns la provocări morale cotidiene.

Curajul e o virtute aparte: spre deosebire de alte virtuţi ce se pot forma și șlefui treptat, curajul nu-și face simţită prezenţa decât spontan și pe deplin în situaţii în care se și cere să acţionezi, dovedindu-l.

O istorie prea puţin cunoscută, o mărturie vie că bogăţia sufletească poate să o îngenuncheze pe cea materială este ilustrată de unul dintre cele mai prolifice destine ale secolului al XIX-lea: Florence Nightingale.

Articolul de faţă conţine poveşti despre bunătate, curaj şi generozitate, care au demonstrat, prin simplitatea lor, că pentru a face bine nu este nevoie decât de o inimă deschisă la nevoile celorlalţi.

Anul 2018 nu a fost unul sărac în momente sau gesturi care ne-au inspirat. Faptul că au ajuns să fie cunoscute de milioane de oameni demonstrează din nou că împărtășim admiraţia pentru bunătate, solidaritate și curaj. Mai mult de atât, fiecare oferă speranţa unui efect de domino care să răspândească binele într-o lume în care,...

Celeste Ayala a fost o atingere celestă pentru un bebeluș preluat de Protecţia Copilului. Femeia, care lucra ca ofiţer de poliţie, a fost avansată în funcţie ca urmare a gestului pe care l-a făcut faţă de acel micuţ.

Sunt puţine zilele care ne feresc de a vedea suferinţa altora. Am învăţat să lăsăm sentimentul neputinţei să ne spele conştiinţa şi trecem mai departe, uitând că nu ni se cere să vindecăm suferinţele întregii omeniri, ci să facem zi de zi tot ce putem cu ce avem la îndemână. În cazul Normei Romero Vásquez,...

Ideea că niște copilași creștini din Londra ar fi subjugaţi de către adulţi musulmani care vor să le distrugă identitatea s-a dovedit a fi un click-bait mult prea bun pentru ca unele publicaţii din Marea Britanie să nu îl transforme în scandal naţional.