Apusul democraţiei și răsăritul oligarhiei americane

477

Cine conduce, de fapt, America? Întrebarea care îi atrage ca un magnet pe conspiraţioniști a primit un răspuns neașteptat din partea unei echipe de politologi de la Universitatea Princeton.

Cine conduce, de fapt, America? Întrebarea care îi atrage ca un magnet pe conspiraţioniști a primit un răspuns neașteptat din partea unei echipe de politologi de la Universitatea Princeton.

Atunci când mai multe grupuri de interese sau elite economice doresc aprobarea unei anumite politici, șansele ca aceasta să se realizeze nu depind aproape deloc de părerea cetăţenilor. O caracterizare dură a Americii democrate, pe care profesorii Martin Gilens (Universitatea Princeton) și Benjamin I. Page (Universitatea Northwestern) o fac într-un studiu care se anunţă de importanţă istorică.

Studiul, care urmează să fie publicat în jurnalul Perspectives on Politics, a analizat o serie de 1.779 de iniţiative legislative introduse între 1981 și 2002, comparându-le cu sondaje ale opiniei publice (defalcate pe segmente de venit) și sondaje care au monitorizat opiniile grupurilor de interese. Portretul Americii, așa cum reiese din studiul amintit, este cel al unei oligarhii care mai are în comun cu democraţia doar titlul. „Elitele economice și grupurile organizate care reprezintă interese de afaceri au un impact substanţial independent asupra politicilor de guvernare a Statelor Unite, în timp ce grupurile care reprezintă interesele maselor și ale cetăţenilor de rând au o influenţă minoră sau chiar nulă”, sintetizează cercetătorii.

Probabilitatea ca o politică publică să fie schimbată este în principiu aceeași, indiferent dacă o minoritate sau o majoritate a cetăţenilor se arată în favoarea ei. Dacă, în schimb, politica se bucură de susţinerea unui grup de elită financiară, șansele ca politica să fie croită după interesul elitei sunt de 45%, în timp ce șansele să nu fie modificată sunt de doar 18%. „Asta nu înseamnă că cetăţenii pierd de fiecare dată”, explică cercetătorii. „Ei obţin, destul de des, politicile care îi favorizează, dar asta doar fiindcă aceste politici se întâmplă să fie și preferatele cetăţenilor care alcătuiesc elita economică și care deţin influenţa reală”, mai adaugă ei.

Criticii democraţiei văd aspecte pozitive în această situaţie: cetăţeanul de rând este oricum neatent la politică și ignorant cu privire la politicile publice. Și atunci de ce să regretăm că aceia care oricum sunt neinformaţi nu influenţează politica? Autorii cercetării spun însă că, deși este recunoscut statistic că elita economică are acces mai ușor la informaţie, aceasta nu garantează că informaţia respectivă va fi și accesată. În plus, spun ei, „nu avem niciun motiv să credem că expertiza informaţională ar fi întotdeauna însoţită de o înclinaţie spre transcenderea intereselor proprii sau spre perseverenţa unei munci făcute în interes public”. În schimb, cetăţenii obișnuiţi sunt mai pedispuși să fie un apărător mai sigur al propriilor interese decât orice alt grup, notează politologii.

Studiul lui Gilens și Page este prima cercetare care pune sub semnul întrebării funcţionarea Statelor Unite ca democraţie, în contextul în care în cuvintele oamenilor de știinţă „până nu demult era imposibil să testezi predicţiile teoretice antagonice (că SUA operează ca democraţie vs oligarhie) într-un singur model statistic”. Însă cercetarea nu ajunge să definească exact cine sunt elitele economice: americanii înstăriţi, primii 1%, cei mai bogaţi 0,01%? O altă limitare pe care o recunosc cercetătorii este că nu au luat în calcul și impactul altor grupuri de influenţă politică, precum activiștii de partid, oficialii guvernamentali și alte elite care nu aparţin sectorului economic.

În schimb, există mai multe cercetări care să arate că Senatul american răspunde cu mai mare ușurinţă la preferinţele bogaţilor privind politicile publice. Privită din perspectiva faptului că inegalitatea financiară devine din ce în ce mai pronunţată, situaţia democraţiei americane apare ca fragilă și expusă unui risc real de transformare într-o oligarhie care mai păstrează încă relicve ale democraţiei: sistemul electiv.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.