„Ofensiva pacificatoare” a unui Kremlin care salută Ucraina de pe tancuri

333

Rușii își continuă plimbarea prin Ucraina. Cam așa s-ar putea rezuma evoluţia ultimelor evenimente din apropierea graniţelor noastre. O plimbare în urma căreia nu prea mai rămâne nimic în picioare.

În urmă cu câteva zile, evenimentele din Ucraina păreau că se îndreaptă spre un deznodământ. Armata ucraineană dădea semne că este aproape de ultimul asalt. Dacă separatiștii erau la limita rezistenţei, nu așa s-a întâmplat cu „fratele mai mare” de la răsărit. Rușii au aplicat toate formulele posibile pentru a nărui orice speranţă a ucrainenilor de a vedea conflictul oprit. Au forţat graniţa cu ajutoare umanitare și, mizând probabil pe faptul că nu este suficient, au adus recent și tancurile.

Așa arată „campania umanitară” din estul Ucrainei. Sursele de informare ucrainene dau ca sigur faptul că un „batalion de tancuri ruseşti” s-a îndreptat spre aeroportul din Lugansk, un bastion al separatiştilor proruşi.

„Luptele continuau luni între paraşutişti ucraineni şi un batalion de tancuri ale forţelor armate ruse pentru apărarea aeroportului din Lugansk”, scrie pe pagina sa de Facebook Leonid Matiuhin, un purtător de cuvânt militar ucrainean. Separatiştii chiar susţin că au recucerit aeroportul din Lugansk.

Schimbarea artificială a raportului de forţe a fost recunoscută și de un purtător de cuvânt al armatei ucrainene, care a confirmat că trupele guvernamentale s-au retras luni de pe aeroportul din Lugansk. „Ţinând cont de precizia tirurilor, este vorba de artilerişti profesionişti ai forţelor armate ruse”, a adăugat el, care a menţionat că în ultimele 24 de ore au fost ucişi şapte militari ucraineni.

Nu doar în Lugansk asistăm la o schimbare radicală de situaţie. Ministrul apărării din Ucraina, Valerii Gheletei, a confirmat prezenţa militarilor ruşi și în Doneţk. El susţine că are informaţii sigure obţinute de la grupul secret de securitate care patrulează zona, cât şi de la civili din oraşul Doneţk.

Această imixtiune flagrantă în treburile interne ale ţării sale l-a determinat pe Poroşenko să recunoască faptul că situaţia s-a schimbat în mod radical în zona de conflict.

Invadatori sau pacificatori?

În timp ce oficialii europeni încă nu s-au pus de acord dacă trecerea graniţelor de către militarii ruși poate fi considerată o invazie, Moscova le mai acordă acestora încă un subiect de meditaţie. Kievul a precizat că soldaţii ruşi care controlează de câteva zile oraşul-port Novoazovsk le prezintă oamenilor instrucţiuni privind modul în care ar trebui să se comporte cu aşa-numitele „trupe de pacificare“.

Pretenţia Moscovei că trupele sale sunt transferate în Ucraina ca pacificatoare ne reamintește de evenimente similare din istoria României. Mult timp Ţările Române au fost sub dominaţia directă a unei Rusii care se autointitulase putere Protectoare. Își conferise dreptul de protecţie fără ca acesta să îi fie și solicitat.

Odată trupele rusești instalate au fost „uitate” în teritoriile românești. La fel s-a petrecut imediat după controversatul act de la 23 augut 1944. Pătrunsă în București ca „forţă eliberatoare”, Armata Roșie a avut grijă să nu vină cu mâna goală. O jumătate de secol de comunism a fost preţul pe care România a trebuit să îl plătească pentru gestul „umanitar” al Moscovei.

Asistăm acum la reeditarea unor practici mai vechi ale Rusiei. Multe dintre acestea experimentate cu mare succes de către fosta Uniune Sovietică. Mascarea tendinţelor expansioniste sub lozinca pacificării deja nu mai surprinde pe nimeni. Singurele surprize vin din reacţiile întârziate și uneori anemice ale Occidentului.

Rusia mai mult decât relaxată

În timp ce situaţia devine tot mai încordată, Rusia pare să nu înţeleagă cu adevărat care sunt implicaţiile. Sau poate că folosește un limbaj în spatele căruia ar trebui să identificăm o notă ironică. Cum ar trebui interpretată declaraţia ministrului de externe rus, care a declarat că Moscova este „în favoarea unei rezolvări paşnice a acestei crize grave, a acestei tragedii”? Și parcă pentru a accentua confuzia, Lavrov a insistat că „tot ceea ce facem vizează doar progresul unei abordări politice”. În timp ce ministrul rus pozează ca un mare pacificator, tancurile rusești defilează nestingherite pe străzile din Ucraina.

La Moscova, filmul evenimentelor pare să fie vizionat altfel, iar oficialii europeni persistă în ameninţări. Acum acestea chiar s-au înăsprit. UE pregăteşte noi sancţiuni, a anunţat preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, la finalul reuniunii forului. „Consiliul European este pregătit să ia noi măsuri pe fondul escaladării situaţiei din Ucraina“, a afirmat preşedintele Consiliului European.

Surprinzător este că preşedintele Franţei, Francois Hollande, a avertizat că, dacă UE nu ia măsuri, cele două state se îndreaptă către război. În opinia sa, nu mai este timp de pierdut. Până acum președintele francez nu dădea semne că este foarte alertat de ceea ce se întâmplă pe frontul ucrainean. Poziţia sa nu a fost extrem de fermă împotriva Rusiei. Francezii au refuzat să o sancţioneze în domenii sensibile pentru ei. Subit, a realizat că este posibil să fie generat un război.

Și preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a avertizat că situaţia din Ucraina este „foarte dramatică”. Drept urmare, oficialii europeni i-au dat un termen de o săptămână lui Putin ca să oprească ofensiva. În caz contrar, se poate aștepta la un nou val de sancţiuni.

Este evident că administraţia de la Kremlin nu ia în serios aceste ameninţări, în condiţiile în care acum nici măcar nu mai acţionează din umbră. Trimite soldaţi peste graniţă în numele unei păci inventate. Rusia joacă tare mizând pe faptul că poate inspira teamă. Cum altfel am putea citi declaraţia prin care Putin avertizează că Rusia este una dintre cele mai mari puteri nucleare? Este o demonstraţie a faptului că ruleta rusească rămâne specialitatea colosului din Răsărit.