Cum au reuşit să îşi păstreze credinţa după Holocaust?

562

Mulţi dintre supravieţuitorii Holocaustului care s-au bucurat de notorietate au ridicat întrebarea "Unde era Dumnezeu în timpul Holocaustului?". Laureat al premiului Nobel, Elie Wiesel este doar un exemplu mai vizibil. Associated Press lansează însă o provocare distinctă: cum au reuşit evreii ultra-ortodocşi să îşi păstreze credinţa după Holocaust?

Un reportaj publicat pe 27 ianuarie, Ziua Internaţională a Comemoriării Holocaustului descrie evoluţia contraintuitivă a unui grup de supravieţuitori ai tragediei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Comunitatea evreilor ultra-ortodocşi este de-a dreptul dispreţuită de evreii secularizaţi, care alcătuiesc astăzi majoritatea populaţiei israeliene. Sunt exclusivişti şi încearcă să îşi impună vederile asupra altora. Nu fac armata şi preferă să studieze teologie decât să intre în câmpul muncii. Nu comemorează Holocaustul prin rugăciuni speciale şi resping cântecele sumbre sau discursurile motivatoare privind ridicarea Sionului din cenuşa Holocaustului.

Privind numai la aceste aspecte, pare de înţeles de ce secularii se înfurie când trebuie să plătească subvenţii pentru ultra-ortodocşi.

În replică, ultra-ortodocşii răspund adesea agresiv, cele mai recente episoade de violenţă fiind cele înregistrate în cadrul unor proteste în care ortodocşii i-au numit pe ceilalţi israelieni, pe poliţişti şi pe jurnalişti "nazişti".

Sunt "ultra-ortodocşii împotriva lumii". Dar tocmai această stare de… alertă ar putea fi ceea ce i-a ţinut vii până acum.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aspectului lor distinct (zulufii lungi şi bărbile bărbaţilor, precum şi portul simplu al femeilor) i-a adus în poziţia de a fi cei mai vizibili evrei, şi primii decimaţi de nazişti.

Şcolile lor au fost distruse, rabinii lor au fost asasinaţi. Comunitatea ultra-ortodoxă a fost aproape ştearsă de pe faţa pământului. După război, puţinii ultra-ortodocşi care au supravieţuit nu s-au regăsit nici în discursul sionist al celor care visau restaurarea Israelului, nici în cel al comuniştilor care doreau să fuzioneze cu Uniunea Sovietică. În opinia profesorului Amos Goldberg, cercetător al Holocaustului la Universitatea Ebraică din Ierusalim, ultra-ortodocşii nu au avut niciun sprijin după încheierea celei de-a doua deflagraţii mondiale.

"Centrul lor spiritual a fost distrus. Erau inferiori în comparaţie cu ideologii precum liberalismul american, foarte atractiv după război. Ei s-au concentrat pe un singur lucru: reabilitarea comunităţii lor."

Azi, ultra-ortodocşii numără aproape 800.000 de oameni, aproape 10% din populaţia Israelului. Şi, deşi nu există cifre exacte, se ştie că printre ei se numără şi câţiva supravieţuitori ai Holocaustului. De fapt, după cum relatează reportajul Associated Press, ei nu se consideră supravieţuitori.

Seidenfeld, unul dintre membrii unui grup de evrei ultra-ortodocşi care au trăit după Holocaust şi se întâlnesc periodic pentru a se sprijini emoţional unii pe alţii, spune că nici nu crede că va "supravieţui" vreodată experienţei crunte prin care a trecut. "Credem că cei care şi-au dăruit sufletele în numele Domnului se bucură de Rai şi de splendoarea lui Dumnezeu. Ei nu au suferit. Noi, cei rămaşi după, suntem cei care au suferit boala, frica şi coşmarurile timp de 70 de ani, şi încă suferim."

Cum se poate totuşi, ca aceşti oameni să îşi păstreze credinţa în ciuda atrocităţilor pe care le-au trăit? Yehoshua Herbst (70 de ani), un alt membru al grupului, care a văzut cum bunicul soţiei lui a fost sfâşiat de câini la ordinul unui gardian, oferă perspectiva lui. "De ce merita să moară aşa? Nu înţeleg. Explicaţia este că sunt multe lucruri pe care pur şi simplu nu le putem înţelege. Dar Domnul are motivele Lui." Herbst a mai adăugat parafrazând un rabin care şi-a pierdut 11 copii în Holocaust că e "mândru că face parte din rândul celor ucişi, şi fericit că nu face parte dintre cei care au ucis."

Kovalsky, liderul grupului de sprijin spune că membrii comunităţii ultra-ortodoxe vede Holocaustul ca pe cea mai recentă dintr-o serie de lovituri pe care le-a primit poporul evreu în ultimile mii de ani. De aceea, spune el, e inutil să căutăm să explicăm motivele lui Dumnezeu. "E ca şi cum ai începe să pui întrebări în ultimele 10 minute ale unui film."

Sursa: AP