Etichetă: holocaust

Cuvintele „Dumnezeu nu mă ascultă! Nu îmi răspunde!” reprezintă esenţa uneia dintre cele mai tulburătoare plângeri. Există oare un răspuns suficient de bun încât să ne scoată din negura unei asemenea îndoieli, permanent actuale?

Când descinde din paginile manualelor de istorie pentru a se instala în lumea reală, războiul are o sonoritate tăioasă, constituindu-se într-o seismogramă a celor mai rele coșmaruri ale umanităţii. Iar recurenţa feţelor lui hidoase demonstrează că, indiferent de nivelul atins de civilizaţia umană, răul moral nu dispare, ci doar se transmite, eventual criogenat, de la...

Era în anul 1939, iar Europa fierbea. Ambasadorul Japoniei în Lituania, Chiune Sugihara, realizase pericolul iminent pentru evreii lituanieni. Din trenul cu care părăsea Lituania, Chiune Sugihara arunca pe geam vize pentru Japonia. Erau ultimele pe care le semna, cu un singur scop: să salveze cât mai multe vieţi.

Pe 7 aprilie 2013 a fost Yom Hashoah sau Ziua Amintirii Holocaustului1. În Israel locurile de distracţie sunt închise de la apus la apus, sirenele sună prelung, iar cele șase torţe tradiţionale sunt aprinse, simbol al celor aproape 6 milioane de oameni care au pierit în timpul holocaustului.

De multe ori nu avem răbdare să așteptăm răspunsul la rugăciuni, iar alteori nici măcar nu știm când l-am primit. Pentru familia ten Boom, răspunsul la unele rugăciuni a venit 100 de ani mai târziu.

Ceremonii comemorative au loc astăzi în Polonia, la împlinirea a 75 de ani de la eliberarea celui mai mare lagăr nazist de concentrare şi exterminare, Auschwitz-Birkenau.

Numai o treime dintre români știu că Holocaustul a avut loc și în România, iar aproape jumătate cred că Ion Antonescu ar trebui reabilitat – sunt doar două dintre concluziile unui studiu realizat anual de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.

„Nu există niciun cuvânt în vocabular care să descrie ororile de acolo”, spune Dita Kraus, rememorând anii petrecuţi în lagărele naziste, unde nu exista nicio frântură de normalitate. Totuși, zionistul Fredy Hirsch, însărcinat cu supravegherea copiilor de la Auschwitz, a îndrăznit să îi sugereze comandantului înfiinţarea unui centru de zi pentru copii, unde a încropit,...

Morris Sana și Simon Mairowitz sunt veri și au fost și cei mai buni prieteni în copilărie, până când, în haosul și panica semănate de al Doilea Război Mondial și de Holocaust, au fugit din România, fiecare urmându-și membrii familiei care supravieţuiseră. Timp de trei sferturi de secol, fiecare a crezut despre celălalt că este...

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Cel mai bun atlas anatomic ilustrat din lume, Anatomia topografică a omului, de Eduard Pernkopf, are o istorie atât de dură, încât chirurgi din lumea întreagă și-au pus problema dacă să îl mai folosească sau nu. Mai mult de jumătate din ilustraţiile care prezintă, strat cu strat, structura anatomică a omului, spun unii specialiști, au...

Scenariul în care Dumnezeu este judecător, iar creaturile sunt supuse judecăţii Sale se încheie, în Scriptură, cu happy-end pentru toţi iubitorii dreptăţii. Dar cum s-ar finaliza situaţia în care Dumnezeu este inculpat într-un proces instituit de creaturile Sale? Happy-end pentru cine?

„E o demenţă antisemită pe care nimic nu o poate opri. Nu e nicăieri nicio frână, nicio raţiune. Dacă ar exista un program antisemit, încă ar fi bine. Ai ști până la ce limite se poate merge”, nota amar scriitorul Mihail Sebastian în octombrie 1941 în jurnalul său intim, care avea să-i fie publicat postum.

Un discurs al urii, în special împotriva evreilor, este tot mai prevalent în spaţiul american al social media, iar consecinţele trec de mediul virtual și se resimt în viaţa reală. Un raport al Ligii Anti-Defăimare (ADL) pare să indice însă că o bună parte dintre mesaje nu sunt reale și că opinia publică americană este...

O treime dintre americani cred că „substanţial mai puţini” evrei au fost uciși în Holocaust decât cifra oficială de 6 milioane – este concluzia unui nou studiu al Conferinţei Revendicărilor Materiale a Evreilor Împotriva Germaniei, prezentat cu ocazia Zilei Comemorării Holocaustului, din 19 august.

Prezentul nu se întâmplă niciodată în vid, dar premisele lui nu sunt întotdeauna la vedere. Cel mai adesea, ele sunt ascunse între extrema ignoranţei și cea a cercetării zeloase în pseudosurse pline de pseudoinformaţie. În echilibrul obositor al investigării consensurilor stă cel mai fidel portret al realităţii.

Aproximativ 1.000 de supravieţuitori ai persecuţiei naziste din România vor primi compensaţii din partea guvernului german, conform anunţului unei organizaţii ce negociază cu Germania în numele evreilor care au avut de suferit în timpul nazismului.

Recenta comemorare a victimelor Holocaustului ne poate trezi o melancolie existenţială. Îmi amintesc strania stare aproape catatonică de la finalul vizitei mele la Centrul Mondial de Cercetare a Holocaustului „Yad Vashem“, din Ierusalim. La ieșire, unii dintre vizitatori coborau în restaurantul de la subsol, alţii... nu mai puteau mânca.

După 70 de ani, arhivele Holocaustului de la ONU au fost desecretizate, iar elementele care ies la iveală atestă faptul că Aliaţii au făcut prea puţin pentru a salva milioanele de victime condamnate la moarte.

E șocant să constaţi că, deși pare să se fi întâmplat la o prăpastie temporală distanţă de zilele noastre, n-au trecut nici măcar 100 de ani de la tragedia Holocaustului.

O furtună de critici s-a dezlănţuit împotriva premierului israelian, Beniamin Netanyahu, după ce acesta a declarat că Holocaustul a fost declanșat de o discuţie între Adolf Hitler și marele-muftiu al Ierusalimului la acea vreme, Haj Amin al-Husseini. În urma declaraţiei, Germania și-a reasumat public vina pentru uciderea a 6 milioane de evrei.