Ultima dată când s-au văzut, verii Leon Schagrin şi Lemel Leo Adler se aflau la porţile lagărului Buna de la Auschwitz, după ce fuseseră mutaţi din ghetoul Tarnow în alte lagăre de concentrare. Înainte ca drumurile lor să se despartă, s-au văzut numai câteva minute în ianuarie 1945, după care nu au mai ştiut nimic unul de celălalt.

În mod miraculous, amândoi au supravieţuit în lagărul de la Buna, deşi speranţa de viaţă era între 3 şi 4 luni. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, amândoi au emigrat în America, unde Adler a administrat câteva restaurante, iar Shagrin a vândut plastic folosit la pungi şi ambalaje. Amândoi şi-au căutat rudele rămase în viaţă, dar fără noroc.

Înttâmplarea a făcut ca în anul 2012 Adler să cumpere „Ajutorul calului”, o carte scrisă de Schagrin, în care acesta povesteşte experienţa sa la Auschwitz, ca îngrijjitor al cailor ofiţerilor nazişti, relatează cotidianul Sun Sentinel, în ediţia sa online.

„De obicei nu citesc asemenea cărţi, pentru că am trăit Holocaustul. Dar când am început să mă uit prin ea, am descoperit nume cunoscute, inclusiv numele de domnişoară al mamei mele”, a declarat Adler.

Acela a fost momentul în care cei 2 au reluat legătura şi s-au întâlnit la un banchet dat în onoarea supravieţuitorilor Holocaustului, din statul Florida, după 70 de ani. Întâlnirea a fost una emoţionantă, cu atât mai mult cu cât asemenea revederi sunt din ce în ce mai puţin probabile, cu trecerea timpului.