Când evanghelia se confundă cu ecologia

8

Tot mai multe voci proeminente descriu astăzi protecţia mediului ca pe un soi de religie. În cuvintele preşedintelui ceh Václav Klaus, „ideile lor (ale activiştilor de mediu, n.r.) sunt ideile ideologilor, nu ale oamenilor de ştiinţă sau ale climatologilor. Informaţiile şi teoriile sofisticate nu vor schimba niciodată vederile lor. Trebuie să acceptăm că ei au reuşit să fondeze o religie a protecţiei mediului ca religie oficială în societatea occidentală, ca o religie care cere transformarea radicală a întregii civilizaţii vestice.”

Activiştii pentru mediu împrumută elemente ale religiilor instituţionalizate. De exemplu, Paul H. Rubin, profesor de economie la Universitatea Emory (SUA), susţine că „unele dintre comportamentele ecologice au un ecou în comportamentele religioase” şi ofertă drept exemplu Ziua Pământului – asemănătoare unei zile sfinte – sau reciclarea unor materiale – ca în ritualurile de sacrificare.

Ceea ce îngrijorează, potrivit lui Calvin Beisner, într-un material publicat de WorldMag, nu este acest împrumut, ci „înverzirea” evangheliei. Aceasta presupune modelarea evangheliei astfel încât să înglobeze elemente de protecţie a mediului. E posibil, şi incorect, spune Beisner, ca imperativele de mediu, precum reciclarea, protejarea zonelor sălbatice, a mânca doar hrană organică, de sezon, crescută local, să fie transformate în imperative morale.

Iar pericolul aici, avertizează Beisner, nu este neapărat îmbrăţişarea panteismului sau a egalitarianismului biologic, cât acceptarea oarbă a unei evanghelii de tipul celei bazate mai mult pe fapte decât pe credinţă.