Cimentul, o sursă majoră de emisii de dioxid de carbon

99

Dacă industria cimentului ar fi o ţară, atunci ea ar ocupa al treilea loc în topul celor mai mari degajatori de CO2 din lume, după China și SUA, scrie un articol recent BBC.

Reprezentând sursa a 8% dintre emisiile de dioxid de carbon de pe glob, după cum afirmă think tank-ul Chatham House, cimentul se dovedește mai toxic decât combustibilul aviatic, care emite 2,5% din CO2 produs în lume și se apropie cu pași repezi de nivelul de poluare al agriculturii moderne (12%).

Deși reclamele la beton ar putea susţine că acesta protejează mediul, realitatea este mult diferită. Betonul este format dintr-un amestec de nisip, pietriș, ciment și apă.

„Este accesibil, îl puteţi produce aproape oriunde și are toate calităţile structurale pentru a construi o clădire durabilă sau pentru infrastructură”, declară Felix Preston, director adjunct de cercetare la Departamentul de Energie, Mediu și Resurse de la Chatham House.

Cimentul însă, care constituie elementul-cheie al betonului, are o amprentă majoră de carbon, constituind a treia sursă de emisii antropice de dioxid de carbon, după combustibilii fosili și defrișare, după cum arată cercetătorul Robbie Andrew.

De altfel, acest material are o întrebuinţare foarte veche, romanii obţinând în cuptoarele lor de var un material fin, care, amestecat cu cenușă vulcanică, este considerat primul ciment din istorie. În 1824, zidarul Joseph Aspdin din Leeds obţinea printr-o tehnică de ardere a calcarului și lutului în cuptor și printr-o șlefuire ulterioară cimentul de Portland, care se regăsește în aproape toate tipurile de beton modern.

Producerea cimentului Portland provoacă însă poluarea aerului cu praf în urma exploatărilor din carieră (materiile prime sunt calcarul și argila, care urmează să fie amestecate cu alte materiale, cum ar fi minereul de fier) și are nevoie de cuptoare uriașe, încălzite la aproximativ 1.450° C, producând cantităţi mari de dioxid de carbon.

Doar în 2016, industria cimentului a fost responsabilă de generarea a 2,2 miliarde de tone de CO2, adică 8% din totalul global.

Liderii acestei industrii (inclusiv Asociaţia Globală pentru Ciment și Beton, care reprezintă 35% din capacitatea globală de producţie a cimentului) au participat la conferinţa ONU privind schimbările climatice – COP24 – pentru a analiza modalităţile de respectare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Emisiile anuale de CO2 ale cimentului ar trebui să scadă cel puţin cu 16% până în 2030.

De altfel, în ultimii ani, emisiile de CO2 pe tona de ciment produsă au scăzut cu 18%, prin îmbunătăţirea eficienţei energetice a instalaţiilor și prin înlocuirea combustibililor fosili cu deșeuri, arată organizaţia Chatham House.

Totuși, aceste iniţiative salutare nu pot reduce emisiile de CO2, „pentru că avansul cererii este atât de mare și va urma același drum și în viitor”, afirmă Olivier Luneau, vicepreședinte Lafarge.

De altfel, producţia de ciment după al Doilea Război Mondial a crescut foarte mult, ajungând în prezent la niveluri de producţie echivalente cu mai mult de jumătate de tonă de persoană anual. Din anul 1950, producţia globală de ciment a crescut de mai mult de 30 de ori, iar faţă de 1990 a crescut de aproape 4 ori.

Dacă cererea de ciment se va dubla, emisiile de carbon vor putea fi reduse cu cel mult 30%, iar această reducere nu va fi sustenabilă decât pe termen scurt, estimează Julian Allwood, profesor in inginerie la Universitatea Cambridge.

„Construirea fără beton, deși este posibilă, este o provocare”, afirmă Preston, în timp ce arhitecta Ginger Krieg Dosier vorbește despre apropierea industriei construcţiilor de „un punct în care materialele alternative vor fi adoptate la scară largă”.

Krieg Dosier este cofondator al BioMason, un start-up din Carolina de Nord care produce cărămizi din beton bio, injectând nisipul din matriţe cu microorganisme. Procesul durează 4 zile, are loc la temperatura camerei și nu folosește combustibili fosili sau calcinarea, care sunt sursele majore de emisie de CO2 din industria cimentului.

Industria cimentului rămâne, în ansamblul său, una conservatoare, dovadă că formula cimentului a rămas neschimbată pentru o perioadă considerabilă. „Pentru că am folosit acest material atâta timp, utilizatorii au mare încredere în el”, punctează inginerul Gaurav Sant, de la Universitatea Los Angeles.

Cercetătorii încearcă să găsească modalităţi de a atenua efectul poluator al cimentului, de la construirea instalaţiilor care să capteze dioxidul de carbon la recarbonare (reabsorbţia CO2 prin ciment) și descoperirea unor materiale înlocuitoare, cu emisii zero.

Cea mai reușită abordare o va constitui îmbinarea unei palete largi de strategii, care să reducă emisiile suficient de rapid pentru ca obiectivele climatice globale să poată fi atinse, conchide Claire White, care predă ingineria mediului la Universitatea Princeton.