Jimmy, spicul de orez care nu a mai crescut

108

„Un doctor de la Harvard m-a plantat pe mine și pe rudele mele într-un câmp deschis, într-o zonă cu un nivel de dioxid de carbon foarte ridicat. Lucrul acesta ne-a schimbat foarte mult.” Cam asta ar spune, probabil, spicele de grâu și orez din cadrul unui experiment ale cărui rezultate alarmante arată impactul nivelului de dioxid de carbon asupra elementelor nutritive din plante.

Jimmy este unul din zecile de mii de spice de orez care au fost plantate într-un câmp deschis, alături de alte grâne și legume. Acest experiment a fost executat în Japonia, Australia și SUA de un grup mare de cercetători. Aceștia au plantat 41 de varietăţi de grâu și legume în câmpuri deschise, special create pentru a testa impactul dioxidului de carbon. Nivelul folosit în experiment este similar cu cel calculat pentru jumătatea secolului al XXI-lea.

Era o zi ca oricare alta, stăteam cu piciorușele în apă și mă uitam la soare ca să cresc mare și hrănitor, când am simţit că mă înec. Am început să tușesc și nu eram singurul.”

A povestit micuţul Jimmy.

Rezultatele supunerii plantelor la un nivel ridicat de CO2 sunt cel puţin îngrijorătoare. Conducătorul experimentului, Dr. Samuel Myers, de la Harvard School of Public Health, a declarat că „este foarte posibil ca acest lucru să fie cea mai semnificativă ameninţare asupra sănătăţii, cauzată de schimbarea climei.”

Analiza experimentelor a scos la iveală o reducere semnificativă de fier și zinc în soia și mazăre. Mai mult de atât, cercetătorii estimează că până în anul 2050 reducerile de zinc, fier și proteină din grâu și orez pot crește până la 10% .
Acest lucru este cu atât mai grav cu cât o treime din populaţia globului suferă de un deficit de fier și zinc. Mai mult de 63 de milioane de oameni mor în fiecare an din acest motiv.

Studiul în discuţie a mai arătat și că aproape 2 miliarde de oameni își iau 70% din cantitatea de fier și zinc necesară din grânele și legumele testate.

La auzirea acestor vești, Jimmy a fost de părere că „oamenii ar trebui să mănânce mai mult și gata.”

Aceasta nu este o soluţie optimă, având în vedere că, deși crești cantitatea de fier și zinc, în același timp mănânci cu 5-10% mai multe calorii în fiecare zi. „În câteva luni am deveni obezi și ne-am lovi de boli ale metabolismului”, a explicat Dr. Myers, citat de BBC.

Ceea ce Jimmy nu știe este că unele specii de orez, deși afectate de dioxidul de carbon, au reacţionat diferit și acest lucru îi face pe cercetători să spere că pot soluţiona problema acestor reduceri.

„Speculăm că acest fapt ar putea fi o bază pentru programe de creștere a unei specii de orez mai puţin sensibilă la CO2. Nu dovedim că este posibil, dar spunem că există o bază genetică pentru a face acest lucru”, a adăugat Dr. Myers.

Așadar, dorinţa lui Jimmy de a crește cât mai mare și de a fi hrănitor are șanse să se împlinească. Acest lucru însă nu ar trebui să ne facă să ignorăm consecinţele ireversibile ale unui stil de viaţă neglijent și vătămător faţă de mediu.

„Fumul acela care ne făcea să tușim, pe mine și pe fraţii mei, era îngrozitor. Mă usturau toate încheieturile și simţeam cum viaţa îmi moare din frunze. Nici nu vreau să-mi imaginez cum îi va afecta pe oameni.”