#BringBackOurGirls – un strigăt de ajutor

520

Răpiri, căsătorii forţate și violuri. Ne-am obișnuit să auzim despre aceste lucruri din ţări precum Nigeria sau Pakistan, dar realitatea este că ele au loc și la noi în ogradă.

Nigeria este o ţară divizată de conflictul dintre creștini și musulmani. Deși există lideri religioși care promovează pacea și armonia între musulmani și creștini, această ţară continuă să fie scena violenţelor și atrocităţilor de tot felul. La mijlocul lunii aprilie, peste 200 de fete au fost răpite de gruparea extremistă Boko Haram. Abubakar Shekau, liderul grupării Boko Haram (nume care tradus înseamnă „educaţia din vest este păcătoasă”) a admis la începutul lunii mai că gruparea sa este responsabilă pentru răpirea fetelor și că plănuiește să le vândă pentru a fi sclave sau soţii. Shekau subliniază că fetele nu au ce căuta în școliile vestice și că ar trebui să se căsătorească.

Boko Haram

Gruparea a fost formată în 2002 de Mohammed Yusuf, un tânăr cleric musulman, cu scopul de a transforma Nigeria într-o ţară pur musulmană. Yusuf a fost însă ucis în 2009 și, după moartea lui, atacurile grupării au devenit din ce în ce mai violente. Human Rights Watch estimează că, în ultimii 5 ani, Boko Haram a ucis peste 3.000 de oameni.

Răpirea fetelor și a femeilor este o strategie ce a început să fie aplicată la începutul anului 2013. În luna noiembrie a aceluiași an, gruparea a răpit un număr de femei creștine, care au fost salvate câteva săptămâni mai târziu dintr-o pădure din regiunea Maiduguri. O mare parte dintre acestea erau însărcinate sau aveau bebeluși, iar o parte au fost convertite forţat la islamism și căsătorite cu răpitorii lor. Conform unor statistici adunate de Human Rights Watch, gruparea a răpit cel puţin 25 de fete și femei în primele două luni ale acestui an.

Alte atacuri, mai nefericite, s-au soldat cu zeci de morţi, ţinta atacurilor fiind fete de vârstă școlară sau studente. Victimele au fost arse de vii în căminul de studenţi, respectiv au fost împușcate în sala de cursuri. În total 49 de persoane.

Un rezultat firesc al acestor crime oribile este retragerea copiilor din școli. Din păcate, acest lucru înseamnă că gruparea și-a atins scopurile. De teama de a nu-i pierde, părinţii le interzic copiilor să mai meargă la școală. În mod natural, nu toţi sunt la fel de curajoși precum Malala Yousafzai, tânăra pakistaneză care a fost gata să-și dea viaţa pentru dreptul la educaţie.

Președintele Noroc Bun

Jonathan Goodluck (Noroc Bun) a devenit președinte al Nigeriei în 2010. În urma morţii președintelui Umaru Yar’Adua, Goodluck, care era vice-președinte, i-a luat locul. Vestea răpirii în masă a îndurerat comunitatea din Chibok, dar nu a surprins pe nimeni. Gruparea extremistă desfășoară numeroase atacuri în proviniciile Borno, Yobe și Adamawa, ca urmare a deciziei președintelui Nigeriei de a înmulţi prezenţa militară din nord.

Președintele Goodluck nu a făcut nici un comentariu public, vreme de două săptămâni, cu privire la răpire, iar acest lucru a ridicat un mare semn de întrebare, atât la nivel naţional cât și internaţional, cu privire la competenţa sa. Poziţia sa de indiferenţă a fost schimbată, însă, atunci când a realizat ce impact are această situaţie asupra alegerilor prezidenţiale care urmează să aibă loc în 2015.

Faptul că situaţia nu a fost luată în serios decât în urma protestelor părinţilor și a susţinătorilor din toate orașele mari ale Nigeriei, nu este neapărat surprinzător. Căsătoria cu minore este larg răspândită și acceptată în ţările islamice. Ahmad Sani Yerima, un senator nigerian, a fost acuzat în august 2013 că s-a căsătorit cu o fată de 13 ani. Acesta a negat că fata ar avea 13 ani, dar a refuzat să spună vârsta, argumentând că acest lucru ar fi folosit pentru a „mânji Islamul”. El a mai adăugat și că „istoria ne spune că și profetul Mohammed s-a căsătorit cu o fată tânără. Așadar nu am încălcat nici o lege.”

Comunitatea internaţională

Știrea răpirii a făcut repede înconjurul lumii vestice. Puternic mediatizată, mai ales în reţelele de socializare sub hastag-urile #BringBackOurGirls (Aduceţi-le înapoi pe fetele noastre) și #RealMenDontBuyGirls (Bărbaţii adevăraţi nu cumpără fete), cauza acestor fete este susţinută de numeroase persoane publice, precum Ashton Kutcher, Sean Penn, Justin Timberlake, Bradley Cooper, Hillary Clinton, Michelle Obama și Malala Yousafzai.

În plus, atât guvernul britanic cât și cel american au decis să trimită experţi și militari pentru a oferi suport tehnic și militar în găsirea fetelor. Marea Britanie este gata să trimită și forţele speciale, precum și aeronave. De asemenea, Franţa și China și-au oferit ajutorul și trupele în asistarea Nigeriei. Președintele Goodluck a primit cu braţele deschise ajutorul și este de părere că această intervenţie va pune capăt terorii din Nigeria.

Dincolo de ajutorul oferit de guverne, fostul prim-ministru britanic, Gordon Brown, a anunţat miercuri că grupul oamenilor de afaceri nigerieni vor dona 10 milioane de dolari pentru a asigura securitatea a 500 de școli din Nigeria.

Cât de departe e „departe”?

Toate aceste știri sunt pentru majoritatea dintre noi doar niște informaţii din altă parte a lumii, undeva departe. Reacţionăm cu mirare și oroare și puţin realizăm că există asemenea cazuri și în România. Desigur, nu putem vorbi despre crime și răpiri în masă, dar numărul victimelor este prea puţin important atunci când autorităţile și comunităţile sunt indiferente faţă de căsătoriile între minori.

Un raport întocmit de UNICEF vorbește despre căsătoria precoce ca fiind caracteristică populaţiei de romi. Conform acestui raport, 35% dintre femeile căsătorite au luat această decizie înainte de vârsta de 16 ani, iar 31% s-au căsătorit în perioada de vârstă de 17-18 ani. Un alt comportament demografic în cazul populaţiei de romi este sarcina timpurie. Deși majoritatea căsătoriilor au loc după vârsta de 16 ani, mare parte din logodne au loc la vârste începând cu 5 ani.

La sfârșitul lunii martie, Dorin Cioabă, regele internaţional al romilor a declarat că interzice căsătoriile dintre minori și că acestea vor fi sancţionate cu excluderea din comunitate a celor implicaţi. Cu toate că logodna va fi în continuare permisă. Această decizie a Staborului romilor, deși binevenită, nu are o semnificaţie majoră, având în vedere că nu toţi romii îi respectă autoritatea. Părinţii aranjează căsătorii între copii minori pentru a respecta cultura etniei și a păstra averea într-un circuit relativ controlabil. Însă atunci când familiile nu cad de acord se ajunge la răpiri și violuri.

La sfârșitul anului trecut, un băiat de 14 ani a fost răpit de familia miresei după ce familia lui a rupt logodna. „Noi nu am vrut. Fără voia noastră au vrut să îl însoare cu fata lor. L-au ţinut forţat. L-au ţinut sechestrat, cu pază lângă el. Au venit la mine acasă si au intrat 30 de persoane peste mine cu săbii, cu lopeţi și furcoaie și mi-au dat trei săbii în cap. Și cu cozile de lopată m-au zdrobit și m-au distrus”, a declarat bunicul băiatului.

Un caz asemănător a avut loc în Constanţa, unde o fată de 14 ani a fost răpită de un bărbat de 25 de ani pentru a se căsători cu ea. Conform spuselor rudelor, fata a fost violată și părinţii bărbatului au încercat să negocieze preţul fetei.

În același mod a fost răpită și o fată de 17 ani de către un băiat de 19 ani, mânat de dragoste. Fapta acestuia a atras după sine un scandal de proporţii între cele două familii.

Indiferent dacă cei implicaţi își dau acordul sau nu, urmările fizice și psihice ale unei căsătorii și sarcini timpurii sunt foarte grave și ar trebui tratate ca atare de autorităţi și comunităţi.