10 motive pentru care să studiezi istoria Bisericii

1089

„De ce creștinii secolului XXI ar trebui să studieze și istoria bisericii? Nu este suficientă citirea Bibliei?" întreabă Michael Svigel, profesor de istoria creștinismului, într-un editorial Christian Today. Convingerea sa este că prin neglijarea tezaurului de informaţii furnizat de istorie, viaţa spirituală își pierde din consistenţă, iar devierile teologice pot fi mai accentuate. Singura alternativă ar fi recâștigarea pasiunii de a studia un trecut pe care deja l-am uitat.

Michael Svigel, profesor de teologie și istoria creștinismului la Seminarul Teologic din Dallas, publică pe site-ul Christian Today zece motive pentru care studierea istoriei bisericii creștine nu ar trebui să reprezinte doar un semn de respect, ci și o componentă esenţială a unei o vieţi creștine echilibrate.

1. Învăţarea istoriei bisericii ne va vindeca de ignoranţa noastră din trecut.

Deși ignoranţa din trecut nu a condus întotdeauna biserica în controverse și conflicte, alte cazuri de ignoranţă din prezent ar putea genera dezastru. Pentru creștinii dornici de a lua decizii înţelepte, istoria trecutului constituie o sursă inepuizabilă din care pot fi extrase cele mai profunde gânduri.

2. Învăţarea istoriei bisericii va reduce aroganţa faţă de prezentul nostru.

Prin studierea istoriei bisericii, creștinii vor avea oportunitatea de a înţelege locul lor în istoria mai largă a bisericii. Aceasta îi va ajuta să vadă că tradiţia bisericii lor face parte din ceva mult mai amplu decât propria persoană. Ei își vor da seama că forma actuală a creștinismului va deveni ea însăși parte a unui trecut. Aceasta va determina o atitudine de smerenie generată de mărturiile emoţionante, pasiunea în slujire și devotamentul credinţei al sfinţilor din vechime. Rezultatul? Istoria bisericii va reduce aroganţa prezentului nostru.

3. Învăţarea istoriei bisericii va conserva credinţa pentru viitor.

Astăzi, biserica creștină se confruntă cu numeroase crize grave, direct legate de incapacitatea de a face ucenici care să menţină credinţa pentru generaţia următoare. Potrivit unui studiu Barna Group 2006, 40 până la 50% din copiii care au frecventat grupuri de tineri ale bisericii au abandonat religia în anii lor de colegiu. Incredibilele provocări din prezent nu sunt noi. Pluralismul, cinismul, păgânismul, imoralitatea, corupţia politică, persecuţia, tulburările sociale, ateismul, scepticismul au provocat permanent biserica, însă ea a prosperat în acest tip de cultură. Prin contrast, noi facem tot ce putem doar pentru a supravieţui. Însă, dacă ne uităm înapoi la istoria bisericii premoderne, modelele si metodele de evanghelizare și ucenicia de-a lungul vieţii ne pot ajuta să facem faţă provocărilor actuale din lumea noastră postmodernă.

4. Învăţarea istoriei bisericii ne va conecta la o moștenire bogată.

Imaginea creștinismul de-a lungul istoriei poate fi perceput ca un copac uriaș care a crescut continuu pentru mai multe generaţii. Prin învăţarea istoriei Bisericii, creștinii se pot conecta la propria tradiţie în mod activ, conștient și critic. Ei pot vedea tradiţiile specifice într-un spectru mai larg al practicilor religioase, înţelegând opţiunile bisericii în lumina istoriei. Conectarea la o bogată moștenire a credinţei va adăuga o adâncime necunoscută anterior a credinţei personale și închinării colective.

5. Învăţarea istoriei bisericii va contracara pretenţiile criticilor.

În ultima sută de ani, creștinii au fost mai preocupaţi de construirea fortificaţiilor împotriva scepticismului distructiv al liberalismului modernist și, mai recent, a cinismului postmodern. Pentru a menţine o graniţă impenetrabilă, s-a acordat o atenţie excesivă unor aspecte esenţiale teologice, precum mântuirea prin credinţă. Însă, în procesul de întărire a punctelor expuse atacurilor directe, a fost neglijat patrimoniul creștinismului vechi. Rezultatul? În ultimele decenii, critici inteligenţi și oameni de știinţă au trecut dincolo de atacuri asupra Bibliei, teologiei și credinţei personale, la un asalt pe toate fronturile asupra istoriei creștinismului. Aceste atacuri i-au pus pe creștini în situaţia să apere o istorie pe care deja au uitat-o.

6. Învăţarea istoriei bisericii va capta interesul celor din exterior.

Mulţi oameni sunt interesaţi de istorie, în general, și de istoria religioasă, în special. Unele persoane sceptice sau caracterizate de precauţie vor fi mult mai deschise pentru a discuta despre istoria bisericii decât căutând versete din Biblie. Ca adevăraţi moștenitori ai istoriei bisericii, avem de ales: putem fie să deformăm propria noastră poveste într-un mod care să conducă oamenii departe de Dumnezeul istoriei sau putem fi pregătiţi pentru a servi ca ghizi turistici pentru un trecut uitat.

7. Învăţarea istoriei bisericii va conduce la o credinţă echilibrată.

Un credincios poate avea tendinţa de a insista doar pe anumite aspecte ale creștinismului, ducându-le în exces. Chiar și prea mult studiu al Bibliei poate determina la o supra-încredere în lectura personală a Bibliei. În consecinţă, o teologie academică în exces poate convinge o persoană că știe de toate, fiind caracterizată de multă pasiune, dar nu compasiune. Pe de altă parte, insistenţa în exces pe elementele practice ale spiritualităţii poate determina conturarea unei vieţi pragmatice, însă superficiale care nu are stabilitate în învăţăturile Scripturii. Drept urmare, cele trei grupe de ingrediente necesare vieţii spirituale (Scriptura, teologia, și viaţa practică) nu sunt suficiente. Pentru a le menţine în echilibru, credincioșii au nevoie de o perspectivă istorică.

8. Învăţarea istoriei bisericii va cultiva creșterea creștină.

Biserica trebuie să își înţeleagă trecutul dacă dorește să se comporte într-un mod matur astăzi și intenţionează să crească în viitor. Istoria ne oferă exemple negative care sunt necesare a fi evitate, precum și modele bune de urmat. Cu cât mai multe lecţii învăţăm din victoriile și înfrângerile înaintașilor noștri, cu atât mai maturi vom fi noi astăzi. Ca obiectele într-o oglindă retrovizoare, creștinii din trecut sunt spiritual „mai aproape” decât par. Astăzi, putem obţine, de asemenea, înţelepciune și inspiraţie din viaţa celor care au trecut prin experienţe asemănătoare cu mult înaintea noastră.

9. Învăţarea istoriei bisericii va clarifica interpretarea Scripturii.

Privind înapoi, ne va ajuta să fim siguri de interpretarea corectă a Bibliei, evitând negarea dogmele fundamentale ale credinţei creștine. Pentru ca credincioșii să cunoască limitele interpretării biblice, ei trebuie să știe care sunt doctrinele biblice fundamentale, pentru a poziţiona corect libertatea de interpretare. Privind înapoi la maniera în care s-au dezvoltat fundamentele teologiei creștine, credincioșii vor fi ajutaţi să își clarifice propria interpretare a Scripturii.

10. Învăţarea istoriei bisericii va corecta doctrina, dar și erorile practice.

Istoria ne va atinge pe umăr, conducându-ne departe de propriile noastre opinii înguste și preferinţele personale. Și astfel, vom ști care sunt elementele cărora să le acordăm cea mai mare importanţă și care sunt cele ce pot fi considerate ca fiind elemente din sfera conștiinţei personale.