60 de ani – rafinarea opiniilor Bisericii Catolice despre evoluţionism

148

De la publicarea cărţii „Originea speciilor" a lui Charles Darwin în anul 1959, atitudinea Bisericii Catolice faţă de teoria evoluţionistă a fost rafinată treptat, deşi în prima sută de ani după lucrarea de cercetare biserica nu s-a pronunţat asupra subiectului. Iată o trecere în revistă a opiniilor papilor din ultimele şase decenii asupra creaţiunii biblice.

În 1950, Papa Pius al XII-lea a publicat enciclica Humani Generis, referitoare la „câteva opinii false care ameninţă să submineze doctrina catolică". În encliclică, Pius confirmă că nu există niciun conflict intrinsec între creştinism şi teoria evoluţiei, atâta vreme cât creştinii recunosc că sufletul lor vine de la Dumnezeu.

Ulterior, Papa Ioan Paul al II-lea a lărgit acceptarea evoluţionismului în mesajul său din 1996, în faţa Academiei Pontificale de Ştiinţe. Atunci, pontiful declara că „noile cunoştinţe ştiinţifice ne-au condus la concluzia că teoria evoluţiei nu este doar o simplă teorie".

În 2002, cardinalul Ratzinger (care a devenit în 2005 Papa Benedict al XVI-lea) a dat aprobarea pentru tipar lucrării Communion and Stewarship (Comuniune şi administrare), scriere aprobată de Comisia Teologică Internaţională şi care oferea următoarea descriere a evoluţiei: „Există o înţelegere generală …că primul organism a trăit pe această planetă în urmă cu 3,5-4 miliarde de ani. De atunci, s-a demonstrat că toate organismele care există pe pământ au un cod genetic comun. Informaţiile convergente din multe studii demonstrează clar că dezvoltarea şi diversificarea vieţii au avut loc şi cu ajutorul teoriei evoluţiei".

Ulterior, Ratzinger a făcut un pas şi mai departe de poziţia precaută promovată de Pius, afirmând: „În timp ce istoria originii umane este complexă şi poate fi revizuită, antropologia fizică şi biologia moleculară au demonstrat cu claritate că originea speciei umane este în Africa, în urmă cu 150.000 de ani".

În prezent, poziţia neoficială a Bisericii, reflectată în declaraţiile ultimilor pontifi este un model de evoluţionism teist, cunoscută şi sub numele de creaţionism evoluţionist. Aceasta afirmă că descoperirile ştiinţifice referitoare la evoluţie şi credinţa nu se află în conflict. Mai mult, învăţătura bisericii spune că procesul evoluţiei a fost planificat şi călăuzit de Dumnezeu.

Criticii avertizează, însă, că o asemenea abordare, care să nege creaţiunea literală, în şase zile, subminează autoritatea Bibliei. „Catolicii trebuie să analizeze profund consecinţele unei asemenea perspective", este de părere Ken Ham, un susţinător al creaţionismului şi preşedinte al organizaţiei Answers in Genesis (Răspunsuri în cartea Genezei).

„Problema în ceea ce priveşte credinţa că lumea a fost creată în milioane de ani este subminarea autorităţii biblice. Problema constă în folosirea ideilor failibile ale omului pentru a argumenta că Biblia nu are autoritate", a concluzionat Ham.