evolutionism

Evoluţie și creaţie. Mai aproape de miezul controversei

L-am cunoscut pe Ariel Roth ca autor, dar l-am cunoscut și ca om. Nu am descoperit patimă, nici nervozitate, nu am descoperit nici îndoială sau discurs ideologic la octogenarul Ariel Roth, care caută încă detalii despre fiecare nou subiect ce apare pe agenda dezbaterii dintre evoluţie și creaţie, cu aceeași dorinţă de a fi cinstit și de a evalua raţional dovezile.

Creștinii americani, tot mai cuceriţi de ideea evoluţiei

Doar 38% dintre americani mai cred în creaţionism, cel mai mic procent al ultimilor 35 de ani, a arătat compania de cercetare Gallup în 2017. Iar, când este vorba de creștini, procentul celor care cred în evoluţie se modifică în funcţie de întrebările care li se pun, a fost concluzia unui studiu recent al Pew Research Center.

Israelul deschide un muzeu de istorie naturală, cu o galerie despre evoluţie

Israelul inaugurează primul său muzeu de istorie naturală la Tel Aviv, în mijlocul unei dispute religioase privind oportunitatea integrării unei expoziţii despre teoria evoluţiei în noua instituţie.

Undele gravitaţionale și inflaţia de certitudini

Pe 17 martie 2014, blogul de știinţă și tehnologie al prestigiosului ziar The New Yorker anunţa: „O revoluţie știinţifică ne permite să vedem până la începuturile timpului.“ Lawrence M. Krauss, fizician renumit și autorul cărţii Un univers din nimic: de ce există ceva în loc să nu existe nimic, comenta în articolul său știrea care a făcut înconjurul lumii, anunţând un moment de referinţă în istoria știinţei.

Salvat de tehnologie

Perspectiva unui viitor în care tehnologia să deţină rolul suprem în viaţa noastră este tot mai des confirmată de aplicaţiile descoperirilor știinţifice. În aceste condiţii, se speculează chiar că natura umanităţii va fi profund modificată, atingându-se un stadiu calitativ superior, pentru ca, în final, să fie depășit până și obstacolul morţii.

ADN-ul nefuncţional: terenul de joacă al evoluţiei?

În general, cel puţin 96% din genomul unui organism multicelular este considerat a nu avea nici un rol funcţional. Un genom dominat de balast reprezintă locul ideal unde evoluţia poate explora în voie, la întâmplare, noi funcţii și caracteristici ale speciei. Într-adevăr, ce Creator înţelept și atotștiutor ar folosi 96% balast informaţional pentru a defini un om sau o moluscă?

ADN – limbajul hazardului sau al Creatorului?

Deși toate estimările nu sunt decât o picătură în ocean, progresul știinţific în descifrarea mecanismelor moleculare prin care funcţionează celulele și înţelegerea moleculei ADN nu pot fi considerate altfel decât revoluţionare. În seria de articole „Genetică și evoluţie“, pe care o lansăm în această ediţie a revistei, vom analiza impactul acestor descoperiri asupra perspectivelor evoluţionistă și creaţionistă asupra originii vieţii.

Redefinirea care a cucerit lumea

Pentru Carl Sagan, renumit astronom și ateu militant, locul lui Dumnezeu în univers era cert: „Tot ce există, tot ce a existat și tot...

Motoarele evoluţiei

Chiar şi cei mai puţin familiarizaţi cu teoria evoluţiei ştiu că aceasta presupune acţiunea unui motor puternic: selecţia naturală. În profunzimea teoriei însă, lucrurile nu mai sunt de mult timp atât de simple, selecţia naturală nemaifiind considerată singurul motor al evoluţiei şi, dintr-un anumit punct de vedere, nici măcar cel mai puternic.

Geolog creaţionist dă în judecată administraţia Marelui Canion pentru discriminare religioasă

Geologul creaţionist Andrew A. Snelling, purtător de cuvând pe probleme de geologie în cadrul Creation Science Foundation din Australia a dat în judecată Departamentul de Afaceri Interne al Statelor Unite și administraţia Parcului Naţional Grand Canyon (Marele Canion), acuzând autorităţile de discriminare după ce acestea au refuzat să îi acorde permisiunea de a efectua studii pe o serie de roci din parcul Grand Canyon.

Evoluţia de sub ochii noștri (I)

Bacteriile devin tot mai rezistente la antibiotice, unii fluturi și pești dezvoltă noi colorituri pentru un camuflaj superior, iar o serie de experimente de laborator relevă schimbări mici, dar semnificative în diverse microorganisme. Sunt toate acestea dovezi concludente ale evoluţiei, care se derulează chiar sub ochii noștri?

Simularea evoluţiei

Atunci când un proces se presupune că este prea lent sau nepractic pentru a fi verificat experimental, știinţa simulării este o unealtă valoroasă pentru a-i verifica validitatea. Evoluţia vieţii este, prin excelenţă, un astfel de proces: prea lent pentru observaţii directe concludente și prea vast în timp pentru o abordare empirică practică. Poate fi evoluţia simulată? Dacă da, cu ce rezultate?