Care este viitorul credinţei? Analiză a studiilor din ultimele decenii

94

Cei mai credincioşi oameni din lume sunt filipinezii. Nu mai puţin de 94% din populaţia totală a Filipinelor declară că au o credinţă puternică în Dumnezeu. La polul opus se află japonezii, cu cel mai mic procent de credincioşi: 4%. Datele provin din raportul Belief About God Across Time and Countries care a rezumat rezultatele a trei sondaje transnaţionale, efectuate în perioada 1991-2008 de International Social Survey Program – un consorţiu al celor mai mari institute de cercetare socială din lume.

Ţările cu cea mai puternică credinţă în Dumnezeu sunt cele catolice, indică raportul alcătuit de National Opinion Research Center (NORC) din cadrul Universităţii Chicago, care a analizat situaţia a 30 de ţări. Societăţilor catolice li se adaugă ţările în dezvoltare, Statele Unite, Israelul şi Ciprul ortodox.

De partea cealaltă, sunt ţările fost sovietice şi cele din nord-vestul Europei, care au înregistrat cea mai mare număr de atei. În fosta Germanie de Est, de exemplu, procentul celor care se declară fără Dumnezeu atinge pragul de 52%. Polonia face excepţie de la această regulă. Aici influenţa catolicismului a anulat-o pe cea a socialismului, crescând religiozitatea locuitorilor, care se declară, în proporţie de 62%, credincioşi.

Conflictul întăreşte credinţa

Concurenţa şi conflictele interreligioase stimulează creşterea credinţei, au remarcat cercetătorii. Tendinţa se observă în ţări precum Israel (unde există un conflict puternic între iudaism şi islamism), în Cipru (marcat de conflictele între etnicii greci – ortodocşi şi etnicii turci – musulmani) şi în Irlanda de Nord (divizată de protestanţi şi catolici).

În Statele Unite, în schimb, unde există un nivel relativ scăzut al conflictelor interreligioase, se observă că acelaşi efect de stimulare a credinţei îl are concurenţa interreligioasă, manifestată atât între marile religii, cât şi între confesiunile din cadrul creştinismului.

Credinţa creşte odată cu vârsta

Vârsta este un alt factor care influenţează pozitiv credinţa. Circa 43% dintre oamenii în vârstă de 68 de ani sau peste sunt siguri că Dumnezeu există, comparativ cu 23% în rândul persoanelor cu vârste de 27 de ani sau mai tinere.

Saltul se face în jurul vârstei de 57-67 de ani, iar creşterea credinţei continuă şi după 68 de ani. Cercetătorii explică fenomenul prin prisma faptului că anticiparea apropierii morţii îi face pe cei mai în vârstă să devină mai religioşi. Eliminarea „nesiguranţei existenţiale" a locuitorilor din ţările industrializate a fost corelată de cercetători ca Norris şi Inglehart, cu diminuarea nevoii de religie, ca urmare a dezvoltării. Cel mai puternic contraargument este, însă, situaţia Statelor Unite, unde se înregistrează un procent ridicat al persoanelor credincioase (60% dintre americani spun că au o credinţă solidă) , în ciuda caracterului puternic industrializat al ţării. În plus, în Statele Unite, diferenţa între predilecţia tinerilor pentru a crede şi cea a bătrânilor este mai redusă decât în alte ţări, raportul fiind de 54% vs. 66%.

Modelul de fluctuaţie a credinţei sfidează tiparele

În cele mai multe dintre ţările analizate, numărul celor care se declară credincioşi a înregistrat o uşoară scădere. Aceasta este destul de modestă în special când se ia în calcul evoluţia anuală. Rusia, Slovenia şi Israelul sunt excepţii de la această tendinţă, ele înregistrând creşteri ale numărului de credincioşi.

Specialiştii spun că dacă ritmul actual de scădere se va menţine, este posibil ca prevalenţa ateilor să se extindă şi în afara Europei de nord-est şi a fostelor state sovietice. Simultan însă, ei atrag atenţia că realizarea aceastei previziuni ar putea fi deturnată dacă ţările-excepţie îşi menţin şi ele ritmul de creştere.

Cercetătorii concluzionează că nu se poate vorbi de un curent cert de secularizare a lumii. Aceasta mai ales în contextul în care există variaţii mari ateism-religie, chiar şi în zonele foarte apropiate geografic. În plus, analiştii nu exclud şi variaţii pozitive în viitor ceea ce demonstrează că teoria secularizării ca o necesitate în societatea modernă trebuie totuşi tratată cu precauţie.

În anul 2009, National Opinion Research Center (NORC) din cadrul Universităţii Chicago, a publicat o altă analiză, despre care se spunea că ar fi „cea mai comprehensivă analiză a momentului privind tendinţele religioase globale," după cum notează New York Times.

La o analiză a celor 9.000 de cuvinte ale raportului din 2009 şi a celor 330 de anexe cu referinţe şi tabele, devine evident că nu se poate vorbi de existenţa unor direcţii clare ale fluxului religios în lume.

Autorii remarcau atunci că „schimbările religioase din lume constituie un fenomen complex" şi că „nicio etichetă simplă precum secularizare, înviorare spirituală, credinţă fără apartenenţă nu reuşeşte să surprindă exact complexitatea acestui proces."