Deși în viaţă avem parte de mai multe elemente pozitive decât negative, totuși suntem afectaţi mai intens și mai rapid de cele neplăcute. Cum ne putem proteja bucuria de a trăi în ciuda problemelor care ne dau peste cap?

Un somn bun, o lectură agreabilă, zece minute plăcute petrecute cu partenerul sunt foarte ușor stricate de cearta copiilor din camera alăturată. Psihologii notează că tendinţa noastră naturală este de a observa nu lucrurile bune din viaţa noastră, ci mai degrabă ceea ce nu merge tocmai cum ne-am dori. Banalităţile vieţii – când bei, de pildă, un pahar cu apă rece, când un coleg îţi spune „bună dimineaţa” în lift sau când copilul te îmbrăţișează spontan – devin importante mai ales atunci când nu se mai întâmplă.

Trăirea bucuriei nu vine, în general, natural. Chiar dacă ea există, alegerea de a o accesa necesită efort conștient. Trăirea bucuriei presupune ancorarea în prezent și accesarea resurselor interioare. Presupune observarea simplităţii și acceptarea complexităţii. Înseamnă întoarcerea spre ce e bine, spre Cine e bun și disponibilitatea de a ne lăsa surprinși de cum se întâmplă viaţa, procese care nu sunt instinctive pentru noi.

Într-un articol cuprinzător, Matthew Kuan Johnson aduce în prim-plan cercetările făcute în cadrul proiectului „Theology of Joy and Good Life” („Teologia bucuriei și a vieţii bune”), o iniţiativă a Universităţii Yale care a reunit filozofi, psihologi și teologi. Potrivit acestor cercetări, bucuria este un „răspuns afectiv pozitiv la o situaţie externă obiectivă și despre care cineva este pe drept preocupat […] [și] este legată mai degrabă de cum percepem lucrurile decât de cum sunt ele cu adevărat”. Intensitatea emoţiei poate fi mai mică și însoţită de sentimente de calm, armonie și pace; atunci închidem ochii, zâmbim cald, avem tonul vocii scăzut. Bucuria poate fi trăită și cu intensitate mare, și atunci implică energie sporită: râdem, sărim, scoatem strigăte, alergăm. Bucuria poate fi trăită la nivel individual sau colectiv, social. Mă bucur de un moment de relaxare într-un spa sau mă bucur când mă întâlnesc cu prietenii la o nuntă. Emoţia poate apărea când o dorinţă a fost împlinită – de exemplu, în cazul finalizării unui proiect. Dar putem vorbi și despre bucurie anticipativă, când împlinirea dorinţei este percepută ca fiind iminentă – de exemplu, atunci când urmează să ne întâlnim cu cineva drag. Bucuria a fost analizată și ca stare de spirit (cu durată scurtă de timp), predispoziţie (cu durată și frecvenţă mai mari, întâlnită la anumite persoane) și ca roada Duhului, un sentiment spiritual de satisfacţie, încredere sau recunoștinţă, chiar și în mijlocul unei persecuţii, al unei suferinţe sau al unei dureri severe.[1]

Bucurie sau fericire?

Deși la nivelul limbajului uzual cele două noţiuni sunt cel mai adesea interschimbabile, psihologii și teologii fac distincţie între ele. Această diferenţă are legătură în primul rând cu natura fiecăreia dintre cele două emoţii. Dintr-un raport asupra fericirii bazat în principal pe concluziile cercetătorului din domeniul neuroștiinţei Dean Burnett, aflăm că „fericirea este o recompensă, este modul prin care creierul ne spune că ceva a mers bine sau că am făcut ceva benefic”. Studiile demonstrează că nivelul de fericire „pare să depindă de rezultatele specifice folosite pentru a defini succesul, precum și de resursele disponibile”[2].

Biblia descrie bucuria ca un rod al Duhului, iar „atunci când găsim bucuria, ea este infuzată de confort și învăluită de pace. Este o atitudine a inimii și a spiritului, adesea sinonimă cu, dar fără a se limita la, a-L urma pe Hristos Iisus și a duce o viaţă creștină.” Simţim bucurie atunci când medităm la viaţa lui Iisus Hristos sau când suntem conectaţi cu adevărat la noi înșine și la Dumnezeu prin rugăciune. „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Bucuria nu depinde de nimic, ea este deplină așa cum o primim de sus. Bucuria transcende timpul pentru că Cel ce o oferă transcende timpul.

Cercetările asupra fericirii demonstrează că aceasta „nu vine dintr-un singur component, ci din interacţiunea dintre plăceri superioare, evaluări pozitive ale sensului vieţii și conexiunea socială”[3].

Totodată, așa cum afirmă Timothy Pychyl, conferenţiar universitar în cadrul catedrei de psihologie a Universităţii Carleton, „progresul în ce privește atingerea obiectivelor ne face să ne simţim mai fericiţi și mai mulţumiţi de viaţă”. Bucuria nu depinde de ce va fi, ci de ce se întâmplă în prezent. Este modul în care ne raportăm la ce ne înconjoară. Bucuria este aplecarea asupra vieţii, inclusiv asupra lucrurilor mici. Fericirea este „o modalitate prin care creierul nostru ne spune când lucrurile au mers bine, ce lucruri sunt benefice pentru noi”. Este legată de avantajul personal (să mă iubească partenerul, să obţin un loc bun de muncă). Bucuria se întâmplă în jurul lui a fi și poate implica uneori sacrificiu, renunţare la interesele personale (să fiu un partener bun, să îmi ajut colegii să reușească). 

Și dacă ne bucurăm, ce se întâmplă?

Beneficiile pe care le aduce bucuria nu sunt deloc de neglijat (sfatul Bibliei e relevant și astăzi: „Bucuraţi-vă întotdeauna!”). Aceste beneficii pot fi explicate mai bine cu ajutorul teoriei extinderii și construirii („the broaden-and-build theory”) formulate de Barbara Fredrickson, cercetător al emoţiilor pozitive. Ideea acestei teorii este că „oamenii ar trebui să cultive emoţiile pozitive [bucuria fiind una dintre acestea] în propriile vieţi și în viaţa celor din jur nu doar pentru că acest lucru îi face să se simtă bine în momentul de faţă, ci și pentru că acest lucru transformă oamenii în bine și îi pune pe drumul spre o longevitate înfloritoare și sănătoasă”. Psihoterapeutul Hilary Jacobs Hendel explică teoria prin cinci mari idei:

  1. Capacitatea de a trăi bucuria este mereu prezentă. Bucuria ta ar putea fi adânc îngropată pentru a te proteja de dezamăgiri sau răni, dar este încă acolo.
  2. Bucuria are o capacitate specială de a ne lărgi perspectiva minţii. Cu alte cuvinte, bucuria poate avea un efect pozitiv exponenţial asupra gândurilor și comportamentelor viitoare ale cuiva.
  3. Bucuria ne face să vrem să ne jucăm, să ne urmăm curiozitatea și să ne conectăm cu ceilalţi.
  4. Bucuria reduce în ansamblu timpul petrecut în stări negative, iar procesul recuperării în urma unor experienţe negative este mai rapid.
  5. Prin experienţele de bucurie profund resimţite, oamenii își măresc creativitatea, cunoștinţele și rezistenţa.

În concluzie, bucuria ne sporește sănătatea fizică și psihică și ne dezvoltă abilităţile sociale. 

Cum putem cultiva bucuria?

  1. Fă un efort consecvent de a fi recunoscător! Recunoștinţa pregătește mintea pentru a se îndrepta spre partea luminoasă a vieţii. Nu pierde din vedere ce este bine, pozitiv! Nu ca o amăgire de suprafaţă, ci identifică în detaliile vieţii partea plină a paharului! Antrenează-ţi mintea să vadă ce se întâmplă bine! Tocmai ai suferit o pierdere? Caută să vezi și cu ce ai ieșit schimbat, mai bun, din această situaţie! Ce ai învăţat despre tine. Ce ai nevoie să schimbi pe viitor.

„Copiii lui Dumnezeu se pot bucura de toate lucrurile și în orice moment. Când vin necazuri și greutăţi, crezând în providenţa înţeleaptă a lui Dumnezeu, poţi să te bucuri. […] Prin credinţă poţi să te prinzi de făgăduinţele lui Dumnezeu și să-I înalţi un imn de mulţumire.”[4]

  1. Fii atent la lucrurile mici! Când ai văzut ultima dată în drumul de la serviciu spre casă un fluture zburând?
  1. Oferă-ţi timp să te bucuri! Trăiește fiecare moment! Fii prezent! Oferă îmbrăţișarea de noapte bună pe deplin, nu în grabă! Vorbește mai rar și investește-te în cuvintele folosite! Stai și admiră cum răsare soarele! Savurează cana de ceai! Gătește plăcinta cu mere pe care o tot amâni!
  1. Stai în preajma copiilor și învaţă de la ei! Râzi, joacă-te, desenează, aleargă, exprimă-te, eliberează-te!
  2. Fiind legată de interiorul nostru, bucuria poate fi mai des scoasă la suprafaţă prin scris. Scrie despre tine! Scrie despre ce te-a bucurat în fiecare zi!
  3. Bucuria apare într-un mediu sigur. Discută despre ce te bucură cu membrii familiei sau cu prietenii apropiaţi! Recunoaște binele în viaţa celorlalţi!
  1. Ai încredere în Dumnezeu! Deasupra a toate și a tot este marele Eu-Sunt. „Dacă, neţinând cont de circumstanţele neplăcute în care ne aflăm, putem fi liniștiţi și încrezători în iubirea lui Dumnezeu, […] simţământul prezenţei Sale ne va inspira o bucurie profundă și liniștitoare. Această experienţă ne ajută să dobândim o credinţă care ne va face capabili să nu ne înspăimântăm și să nu ne îngrijorăm, ci să ne bazăm pe o putere care este nelimitată.”[5]

Bucuria depinde doar de noi. Așa că, uitându-ne la noi și în jurul nostru, spun împreună cu apostolul Pavel: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulţumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:4-7). Iarăși zic: Bucuraţi-vă!

Simona Condrachi exersează conștient aducerea bucuriei în situaţiile banale ale vieţii îndreptându-se cu recunoștinţă zilnică către marele Eu-Sunt.

Footnotes
[1]„Justin E. Crisp, «Introduction: A Bright Sorrow» și Marianne Meye Thompson, «Reflections on Joy in the Bible», în Miroslav Volf și Justin E. Crisp (ed.), Joy and Human Flourishing: Essays on Theology, Culture, and the Good Life, Augsburg Fortress Publishers, Minneapolis, 2015, p. VII–XVIII, 17–38.”
[2]„Shigehiro Oishi, Ed Diener, Richard E. Lucas, «The Optimum Level of Well-Being: Can People Be Too Happy?», în Ed Diener (ed.), The Science of Well-Being. The Collected Works of Ed Diener, Springer, Dordrecht, 2009, p. 175–200.”
[3]„https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3008658/pdf/nihms257673.pdf”.
[4]„Ellen G. White, In Heavenly Places, Review and Herald Publishing Association, Washington, 1967, p. 123.”
[5]„Ellen G. White, Minte, caracter, personalitate, Editura Viaţă și Sănătate, Pantelimon, 2015, p. 384.”

„Justin E. Crisp, «Introduction: A Bright Sorrow» și Marianne Meye Thompson, «Reflections on Joy in the Bible», în Miroslav Volf și Justin E. Crisp (ed.), Joy and Human Flourishing: Essays on Theology, Culture, and the Good Life, Augsburg Fortress Publishers, Minneapolis, 2015, p. VII–XVIII, 17–38.”
„Shigehiro Oishi, Ed Diener, Richard E. Lucas, «The Optimum Level of Well-Being: Can People Be Too Happy?», în Ed Diener (ed.), The Science of Well-Being. The Collected Works of Ed Diener, Springer, Dordrecht, 2009, p. 175–200.”
„Ellen G. White, In Heavenly Places, Review and Herald Publishing Association, Washington, 1967, p. 123.”
„Ellen G. White, Minte, caracter, personalitate, Editura Viaţă și Sănătate, Pantelimon, 2015, p. 384.”
fran_kie | St Adobe Stock

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR