„Nu-mi spune nimic despre avort!", i-a cerut tânăra Kristin, prietenei care îi sugera să renunţe la copilul „din flori", cât încă se mai poate.

Deși avea doar 20 de ani la momentul acela și învăţa la o facultate creștină, Kristin și-a asumat toate „inconvenienţele” care aveau să rezulte din faptul că era însărcinată, înfruntând inclusiv presiunea prietenelor care o sfătuiau să avorteze.

Mama lui Kristin povestește pentru LifeSiteNews că, atunci când a anunţat-o că e însărcinată, Kristin i-a spus cu toată seriozitatea: „am făcut o greșeală și nu vreau să mai fac și altele. Nu mă voi mărita cu tatăl copilului, cel puţin nu acum, și nu îmi voi avorta copilul.” La opt săptămâni de sarcină, după ce a efectuat o sonogramă, Kristin i-a spus mamei cum o prietenă îi recomanda că nu este prea târziu pentru un avort care să o ajute să scape de problemă. „Eu nu am o ‘problemă’, am un copil!” i-a spus Kristin mamei. „I-am văzut mâinile și picioarele și chiar dacă nu îl simt încă, știu că se mișcă în interiorul meu”, a adăugat ea.

Odată luată decizia de a păstra copilul lucrurile au început rând pe rând să se așeze. Decanul facultăţii i-a permis să continue studiile, declarând că deși politica facultăţii descurajează relaţiile sexuale premaritale, ea încurajează protejarea vieţii.

„Fiica mea a renunţat la viaţa de cămin, la volei și la independenţa ei. S-a mutat înapoi acasă, și-a luat un serviciu part-time și a continuat să înveţe la școală, în timp ce învăţa cum să fie mamă. N-ar putea să fiu mai mândră de curajul cu care a luptat să își aducă pe lume copilul”, a mărturisit mama lui Kristin.