Dilema „ucigașului”: un scenariu dramatic cu multiple provocări

494

Poţi decide să omori 174 de persoane pentru a salva 70.000? Este o întrebare cu ample implicaţii morale și cu dileme etice pe măsură. În același timp, este o provocare care confirmă faptul că nu întotdeauna ceea ce se întâmplă în jurul nostru are nuanţe doar de alb și negru.

Poţi decide să omori 174 de persoane pentru a salva 70.000? Este o întrebare cu ample implicaţii morale și cu dileme etice pe măsură. În același timp, este o provocare care confirmă faptul că nu întotdeauna ceea ce se întâmplă în jurul nostru are nuanţe doar de alb și negru.

Lars Koch este un pilot german care interceptează un avion la bordul căruia descoperă că sunt 174 de oameni și despre care află că ar urma să fie deturnat de niște teroriști spre stadionul Allianz Arena, din Munchen, unde 70.000 de spectatori asistă la un meci de fotbal. Teroriștii vor să prăbușească avionul peste mulţimea prezentă acolo. Ceasul „ticăie”, iar Lars Koch trebuie să ia o decizie. Fără a mai aștepta ordinul unor superiori prea ezitanţi, se hotărăște să acţioneze. În consecinţă, sacrifică pasagerii pentru a evita o catastrofă și mai mare.

Evenimentul nu este real, însă ar putea fi. Deocamdată, este miza piesei de teatru Terror, scrisă de un avocat german, la care spectatorii sunt invitaţi să dea un verdict. Prin dilema generată, a devenit una dintre cele mai discutate piese de teatru în media internaţională, relatează RFI.

„Poate o viaţă să fie pusă în balanţă cu o alta, indiferent de numărul persoanelor implicate? Ce motive pot exista pentru a interveni împotriva unui dezastru, permiţând un altul? Ce înseamnă să fii nevoit să decizi atunci când nu există nicio terţă parte? Cine sunt cei responsabili? Ar trebui Lars Koch să se confrunte cu instanţa? Judecătorii laici trebuie să decidă”, este comentariul de pe pagina de promovare a acestei piese de teatru.

Aceste întrebări provocatoare nu se adresează doar publicului larg. „Piesa este serioasă. S-ar putea întâmpla mâine”, a declarat colonelul Hermann Hornung, din cadrul Air Force, admiţând că ficţiunea pe care este construit scenariul poate deveni oricând realitatea pe care o poate întâlni orice pilot.

„E o adevărată dilemă pentru că sunt puse în perspectivă diversele aspecte ale deciziei sale. Înainte să vedem piesa, suntem siguri de decizia pe care o vom lua, acest om e nevinovat. Cu cât piesa avansează, auzeam argumentele în favoarea vinovăţiei sale și începeam să mă îndoiesc. Bineînţeles, între cei 164 de pasageri ai avionului și 70.000 de spectatori de pe stadion, pare simplu de decis. Dar acesta nu este singurul parametru… nu poţi lua decizia finală numai pe baza acestui argument”, spune una dintre spectatoare, alăturându-se numeroaselor persoane care au trăit intens dilema alegerii. Alţii au fost mai fermi în poziţia adoptată, susţinând că „nimeni nu are dreptul să spună cine trebuie să moară și cine are dreptul să trăiască”. Se subînţelege că verdictul său a mers în direcţia vinovăţiei pilotului german.

Regizorul a fost acuzat că încearcă să creioneze soluţii simple pentru probleme complexe, ceea ce ar spune ceva despre orientarea sa politică. În replică, acesta a susţinut că nu soluţia e importantă, ci dezbaterea generată în jurul cazului. Iar opţiunile publicului nu sunt întotdeauna la fel. De exemplu, la una din ultimele reprezentaţii, verdictul a fost următorul: 214 voturi s-au exprimat pentru vinovăţia pilotului, iar 245 de voturi pentru nevinovăţie. De data aceasta a fost achitat. „Prin actul său, a evitat o catastrofă și mai mare. E bizar să spun asta, dar a acţionat aproape ca un erou,” spune o elevă de liceu, care a recunoscut dificultatea opţiunii.

Piesa a fost jucată nu doar în Germania, ci și în ţări europene, precum și în îndepărtata Japonie sau pe continentul american. Din totalul de 200.000 de spectatori prezenţi, 60% l-au declarat până acum pe Lars Koch nevinovat.

Un caz similar de dilemă morală a fost conceput de o echipă de cercetători de la Universitatea Statului Michigan. Un tren deraiat se îndreaptă spre cinci oameni care nu se pot deplasa din locul ȋn care sunt. Singura direcţie în care o poate lua trenul este pe o altă rută pe care se află o singură persoană. Participanţii au fost puşi ȋntr-un cadru tridimensional şi li s-a oferit puterea de a omorȋ fictiv persoana respectivă (cu un joystick direcţionau trenul spre aceasta) pentru a le salva pe celelalte cinci.

Aproape 90% dintre persoanele care au participat la studiu au acţionat manivela care redirecţiona trenul, sugerând că oamenii sunt ȋnclinaţi să ȋncalce o regulă morală dacă aceasta implică realizarea unui rău mai mic. „Ceea ce am descoperit a fost faptul că regula «să nu ucizi» poate fi reevaluată din perspectiva unui bine mai mare”, declară Carlos David Navarrete, conducătorul proiectului.

Dintre cele 147 de persoane, 133 (sau 90,5%) au acţionat manivela pentru a deplasa trenul, rezultând moartea acelei singure persoane. Doar 14 participanţi au permis maşinăriei să ȋi sacrifice pe cei 5, dintre care 11 nu au făcut nimic şi 3 l-au apăsat, dar s-au răzgândit.

Un alt caz este ilustrat în romanul Alegerea lui Sophie. O femeie poloneză, cu numele de Sophie, este arestată şi trimisă în lagărul de la Auschwitz împreună cu cei doi copii ai săi, primind „privilegiul” de a alege pe unul dintre copii care să fie dus la camera de gazare. Dacă refuză, vor fi omorâţi amândoi. Tulburată de dificultatea alegerii, optează ca fetiţa mai mică să fie cea sacrificată. În opinia ei, băiatul ar fi avut mai multe șanse să supravieţuiască. Ulterior, nu a mai aflat nimic despre el. Chinuită de remușcări se sinucide, punând cititorul în situaţia de a se întreba dacă trebuia să se simtă vinovată.

Situaţiile de acest gen, împinse însă la limita imaginaţiei umane, ne pun în situaţia de a reflecta asupra ideii de bine și rău. Evadarea din acest gen de dileme-capcană se poate face cel mai simplu prin ignoranţă. Alţii, însă, au încercat să creioneze anumite linii directoare. Astfel, utilitarismul, ca una dintre formele de teorie morală, încearcă să maximizeze binele, eliminând din joc variantele mai puţin convenabile care pot interveni. În baza acestei terorii au soluţionat cei mai mulţi cazurile de mai sus. Pe fond, miza se rezumă la problema relativităţii binelui și răului. Iar în această privinţă, controversele vor persista probabil la fel de mult precum dilemele.