Uciderea din „milă", o provocare cu implicaţii etice acute

32

Paul Lamb, în vârstă de 57 de ani, a paralizat în urma unui accident de mașină acum 23 de ani și utilizează în mod constant morfina pentru calmarea durerii insuportabile. „Vreau ca dorinţele mele să fie respectate, asta e tot ce vreau. Să fie respectate" a menţionat el, solicitând dreptul de a fi asistat pentru a muri. Care ar putea fi implicaţiile unei asemenea decizii și cât de morală este ea?

Recent, în faţa Curţii de Apel din Londra şi în prezenţa Lordului Suprem al Justiţiei din Anglia, Paul Lamb a susţinut că actuala lege îi condamnă pe cei care doresc să-și pună capăt vieţii, şi că, fiindcă nu li se permite acest lucru, oamenii aflaţi în această situaţie trebuie să „sufere în tăcere", menţionează The Telegraph.

De asemenea, Lamb susţine că interdicţia cu privire la eutanasie neagă dreptul bolnavilor la „autonomie" și „demnitate". Pentru a fi cât mai convingător, el a adăugat că dacă ar avea libertatea de a pune capăt vieţii sale într-un moment decis prin propria sa voinţă, aceasta l-ar ajuta să trăiască mai mult, deoarece i-ar conferi o pace sufletească suficientă cât să îi prelungească viaţa.

Avocatul lui Lamb a atras atenţia asupra rezultatelor sondajului de opinie care indică sprijinul public pentru o schimbare în lege. Însă, lordul suprem al justiţiei a pus la îndoială modul în care opinia publică ar putea fi vreodată relevantă în această privinţă: „Publicul își poate schimba convingerea săptămâna viitoare", a declarat el, menţionând că asemenea situaţii nu pot fi stabilite „pe baza unor sondaje de opinie".

Influenţa medicilor este decisivă

Rolul determinant pe care îl deţin medicii în conturarea unei decizii de întrerupere a vieţii a fost scos în evidenţă de un studiu efectuat de cercetătorii de la Școala de Medicină a Universităţii din Pittsburg și publicat de revista Time. Participanţii la studiu trebuiau să-și imagineze o situaţie ipotetică: unul dintre membrii familiei a ajuns într-o unitate de terapie intensivă. În timpul simulării, „doctorul" i-a întrebat pe participanţi dacă sunt de acord cu resuscitarea cardiopulmonară sau optează pentru „o moarte naturală". Sarcina medicului era să vorbească despre propria sa experienţă și despre situaţiile similare cu care se confruntă și alte persoane. Studiul a relevat faptul că participanţii au avut tendinţa de a se lăsa influenţaţi de opinia majorităţii și de a opta pentru aceeași decizie luată și de alţii. Acest studiu pune sub semnul întrebării obiectivitatea deciziei unei morţi asistate.

Eutanasia are deja istorie

În anii '60 oamenii de știinţă au lansat ideea „morţii din milă", tribunalele începând să evite pedepsirea celor care justificau moartea asistată. Tot așa se obţinuse puţin mai înainte și legalizarea avortului, informează descoperă.ro. Provocatoare sunt declaraţiile posesorilor Premiului Nobel, Jacques Monod, Linus Pauling, George Thomson, din anul 1974: „Apelăm la opinia publică luminată să depășească tabuurile tradiţionale și să adopte o atitudine empatică faţă de suferinţa inutilă din ceasurile morţii". De atunci, insistenţele pentru legalizarea morţii asistate au devenit tot mai presante.

Creștinismul și valoarea suferinţei

Conform valorilor tradiţional creștine, dreptul de suprimare a vieţii omului aparţine exclusiv lui Dumnezeu și nicio persoană nu are dreptul de a interveni în parcursul existenţei umane. Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea este percepută ca o crimă: „Eutanasia este expresia unei mentalităţi secularizate care are pretenţia că omul are dreptul să dispună de viaţa lui și a altuia", dar „și expresia unei etici hedoniste și utilitariste care nu vede rostul suferinţei […] Fie că este activă sau pasivă, eutanasia rămâne un act împotriva lui Dumnezeu", susţine documentul despre eutanasie, redactat de Comisia Naţională pentru Bioetică al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Reacţiile și atitudinile cu privire la eutanasie fac din aceasta un subiect care va rămâne controversat, deoarece adepţii valorilor religioase și oamenii de știinţă vor continua să se poziţioneze diametral opus. Legalizarea eutanasiei ilustrează o schimbare esenţială a viziunii asupra vieţii. În prezent, în ţări precum Olanda, Belgia sau Elveţia, religia a pierdut lupta împotriva legalizării eutanasiei. Rămâne de văzut dacă percepţia asupra valorii umane și sensul suferinţei se vor putea menţine în coordonatele tradiţionale ale creștinismului într-o Europă tot mai secularizată.