Morala creştină, etica filosofică şi diferenţa dintre ele

3525

Ce este morala şi care este sursa ei? În ce constă etica şi care este sistemul ei de referinţă? Cum putem şti ce este bine şi ce este rău? Trei întrebări ce stau la baza unei dezbateri de secole. Însă ambele concepte sunt puse în discuţie des în spaţiul public, cea mai recentă situaţie fiind legată de un embrion care avea trei părinţi biologici.

De altfel, medicina reproductivă ridică cel mai ades întrebări legate de etică şi de morală, dar de multe ori răspunsul nu vine, iar ce este bine şi ce este rău rămân două concepte abstracte. Însă, fiecare discuţie sau dezbatere vine cu o serie de argumente pro şi contra care merită analizate separat şi împreună.

Morala derivă din tradiţia iudeo-creştină şi derivă dintr-o lege emisă de o Fiinţă Supremă (Dumnezeu). Astfel, legea morală rezultă din înţelegerea şi interpretarea textelor canonice ale Bibliei. Morala creştină în particular a apărut în lumea greco-romană, leagănul unor celebre şcoli filosofice care au dat lumii mari înţelepţi: Heraclit din Efes, Protagoras, Socrate, Platon, Aristotel, etc.

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să găsească răspuns la întrebări precum ce este binele/răul, cum trebuie să ne comportăm şi care este raţiunea vieţii umane.

În câteva puncte, morala creştină şi etica filosofică sunt convergente, dar în fond ele se deosebesc radical.

Asemănări şi deosebiri între morala creştină şi etica filosofică

Primul punct în care etica şi morala sunt asemănătoare este faptul că omul şi manifestările lui morale se află în centrul preocupărilor şi observaţiile făcute. Atât etica, cât şi morala consideră că scopul vieţii omului este fericirea, dar în timp ce prima urmăreşte să o dobândească pe Pământ, cea de-a doua o vede împlinită în dobândirea mântuirii, doar prin Iisus Christos.

Al doilea punct în care cele două sunt convergente este conceptul binelui, pe care îl abordează ambele şi care este fundamentul sistemului de valori. Şi morala creştină, şi etica filosofică pretind facerea binelui şi evitarea răului. Diferenţa esenţială stă în felul în care fiecare dintre aceste sisteme înţelege şi defineşte fiinţa binelui.

În ceea ce priveşte diferenţele, morala creştină vorbeşte de o învăţătură ce provine de la Dumnezeu, Învăţător unic şi suprem pentru toate timpurile şi toate locurile. În schimb, etica filosofică nu poate vorbi de o doctrină unitară, ci de mai multe sisteme de etică bazate pe diferite sisteme filosofice neunitare.

O a doua diferenţă fundamentală stă în valoarea pe care o are omul. În morala creştină, omul are o valoare în faţa Creatorului lui, Dumnezeu. În sistemele etice antice, s-a postulat că omul este măsura tuturor lucrurilor, dar printr-o valoare instrinsecă, raportată exclusiv la sine.

În ceea ce priveşte conceptul fundamental pe care îl pun cele două, etica filosofică pune accent pe raţiunea umană ca fundament al moralităţii, fiind astfel intelectualistă. Totuşi, ştiinţa (pe care etica se bazează) nu a reuşit până acum să arate cum decide raţiunea ce este bun şi rău. În schimb, morala creştină cuprinde faptele omului, pe care acesta le săvârşeşte în raport cu Binele suprem – Dumnezeu.

Un ultim punct în care etica şi morala nu converg este noţiunea de virtute. Virtutea filosofică are ca subiect pe omul natural şi este sinonimă cu fericirea. În schimb, virtutea creştină serveşte unui scop supranatural, omul credincios fiind renăscut prin har în Christos.