Şah la islam. Egiptul schimbă regulile jocului

228

Două hotărâri judecătoreşti luate ieri în Egipt au aruncat ţara în haos instituţional, împiedicând Frăţia Musulmană, cea mai veche şi cea mai mare organizaţie politică islamistă din lume, să instaureze o teocraţie islamică.

Mai întâi, Frăţia Musulmană a rămas fără majoritatea parlamentară de care se bucura de câteva luni. Ieri, Curtea Constituţională, ai cărei membri fuseseră aleşi de Hosni Mubarak, a decis dizolvarea parlamentului, din cauza neconstituţionalităţii procesului de alegere a membrilor. Astfel, permiterea membrilor partidelor să candideze şi ca independenţi, putând ocupa un loc din cele 30% alocate candidaţilor independenţi, a încălcat dreptul la egalitate.

Tot ieri, Înalta Curte Constituţională a invalidat legea care interzice foştilor oficiali de rang înalt ai regimului Mubarak să candideze în alegeri. Astfel, Ahmed Shafiq, fostul prim-ministru în regimul Mubarak, are dreptul să candideze la scrutinul prezidenţial, ce are loc mâine şi duminică în Egipt.

Lovitură de stat, strigă Fraţii Musulmani

Prima şi cea mai radicală reacţie a venit din partea Frăţiei Musulmane, care a catalogat cele două decizii ca fiind o lovitură de stat. În prezent, Frăţia a pierdut tot controlul pe care îl câştigase în ultimele luni. Partidul a promis că va instiga poporul împotriva lui Shafiq, deoarece soluţia pentru Egipt este reforma, nu conducerea militară.

Însă comentatorii internaţionali nu dau prea multe şanse eforturilor musulmanilor. De când a venit la putere, Frăţia şi-a pierdut din credibilitate şi popularitate, din cauza dorinţei evidente de a monopoliza scena politică. În schimb, Shafiq s-a arătat foarte încântat de decizia Curţii Constituţionale şi a anunţat că doreşte să vadă o schimbare importantă în componenţa următorului parlament egiptean, care să-i reprezinte pe toţi egiptenii. Shafiq a afirmat şi că doreşte înfiinţarea unui stat civil, ale cărui graniţe şi legitimitate sunt apărate de „armata curajoasă".

Dintr-o perspectivă democratică, cei mai mulţi se tem că deciziile sunt dezastruoase şi anti-democratice şi că anulează toate refomele care promiteau tranziţia Egiptului spre democraţie. În plus, situaţia prezentă, în care ţara nu are parlament, favorizează concentrarea întregii puteri în mâna generalilor care au condus ţara după plecarea lui Mubarak.

Regulile jocului şi miza în alegerile din 16-17 iunie

De departe, cea mai mare confuzie este în rândul poporului. Alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale au polarizat societatea. Între un candidat profund religios şi unul care are control absolut asupra armatei, aproximativ jumătate dintre alegători au ales calea de mijloc. De data aceasta, calea de mijloc nu mai există.

Pe de o parte, popularitatea de care se bucură Ahmed Shafik este îngrijorătoare, deoarece el este perceput, în continuare, ca omul vechiului sistem. În cazul unei victorii, armata ar continua să fie puterea predominantă în ţară, lucru care ar putea devia Egiptul de la tranziţia sa către democraţie.

Pe de altă parte, nici ascensiunea Frăţiei Musulmane nu este îmbrăţişată de prea mulţi. După succesul parlamentar de anul trecut, Frăţia s-a dovedit a fi un partid ineficient şi avid de putere.

Indiferent de ce vor alege egiptenii, realitatea arată că armata care a dominat ţara timp de 60 de ani, nu renunţă prea uşor la putere. În numeroase rânduri, armata a intervenit, rănind sau ucigând pe cei care protestau împotriva ei, cea mai recentă asemenea ofensivă petrecându-se miercuri.

Politicianul Mohamed El Baradei, fost director al agenţiei nucleare a ONU, a avertizat asupra unui alt pericol cu care se confruntă ţara: eşecul în scrierea noii constituţii. În condiţiile în care preşedintele va fi ales în absenţa unei constituţii, acesta va beneficia de o putere pe care nici cele mai puternice dictaturi nu au avut-o.