Pot cultiva oamenii obiceiuri virtuoase?

48

Viaţa fiecărei persoane este invadată în fiecare zi de dileme morale și practice. Alegerea de a face ce este bine cere un efort considerabil pentru a rezista tentaţiilor vicioase. Sau nu? Ar putea deveni virtutea un obicei, adică o tendinţă relativ automată, ce presupune un minim de efort și luptă interioară, de a face ceea ce este bine?

Întrebarea la acest răspuns îl oferă lucrările de cercetare pe tema voinţei și autocontrolului. Un studiu recent realizat pe un eșantion de 200 de cetăţeni germani, care au purtat pentru o săptămână un sistem de alarmă și la intervale întâmplătoare raportau despre dorinţele momentane, a avut un rezultat surprinzător. Cercetătorii i-au împărţit pe partipanţi în două grupuri: cei cu un autocontrol relativ bun și cei cu un autocontrol relativ slab. O predicţie evidentă pentru mulţi era că cei cu un autocontrol relativ bun pot să reziste mult mai bine tentaţiilor, decât celălalt grup.

Dar rezultatele au arătat contrariul: în viaţa de zi cu zi, cei cu autocontrol mai bun reușesc în număr mai mic să reziste tentaţiilor. Explicaţia ar fi că cei cu un control de sine bun câștigă lupta împotriva viciilor doar în măsura în care reușesc să evite tentaţiile și situaţiile problematice cu totul. Alte cercetări au confirmat faptul că autocontrolul este mai eficient în controlarea obiceiurilor, decât în controlul direct asupra acţiunilor, într-un moment de cumpănă.

Autocontrolul este câteodată denumit și „mușchiul moral" deoarece furnizează capacitatea de a lua decizia bună. Cele mai multe vicii și păcate implică eșecul acestui mecanism, pe când cele mai multe virtuţi indică o capacitate mare de control de sine. Percepţia generală despre autocontrol este una eroică, câștigul unei bătălii împotriva unei tentaţii extraordinare. Dar multe dintre studiile recente arată că autocontrolul este cel mai eficient atunci când controlează obiceiuri. Din această perspectivă, virtutea este atinsă atunci când autocontrolul este folosit pentru stabilirea unor obiceiuri comportamentale bune.

De asemenea, cercetările au arătat că voinţa este limitată și folosirea controlului de sine pentru a rezista impulsurilor momentane o epuizează. Iar atunci când tentaţia vine într-un moment în care resursele sunt deja epuizate de alte vicii, puterea de rezistenţă este considerabil scăzută. Din cauză că este o sursă fluctuantă, oamenii nu ar trebui să își planifice atingerea virtuţii bazându-se pe voinţă și autocontrol pentru a trece prin crize. În schimb, ar trebui folosite pentru stabilirea unor obiceiuri virtuoase. Repetate de-a lungul timpului, chiar și lucrurile care la început pot părea imposibile, pot deveni obiceiuri care nu presupun un efort conștient. Acest lucru este dovedit de fiecare persoană care a înlocuit un obicei nesănătos, precum fumatul, consumul de droguri sau alcool, sau orice alt tip de dependenţă, cu un obicei bun.

Dar cât de mult ne putem baza pe obiceiurile virtuoase? Probabil că cele mai puternice dorinţe și tentaţii nu pot fi învinse doar prin obiceiuri bune. Dar cultivarea lor în multe aspecte ale vieţii pot conserva voinţa pentru un moment de criză. Aceasta ar explica într-o măsură și problemele celor cu un autocontrol slab. Aceștia au tendinţa de a-și consuma voinţa pe lucruri ordinare, precum ce trebuie să mănânce, iar atunci când intervine o situaţie delicată nu mai au puterea de a-i face faţă.

Cu toate acestea, rămâne încă o întrebare dacă rezistenţa împotriva unei tentaţii sau a unui impuls puternic poate deveni vreodată un obicei la fel de natural precum îngrijirea igienei orale, spre exemplu.