Schimb de credinţe, un altfel de reality-show

39

Jocul de rol reprezintă o metodă eficientă în pedagogia modernă. Asumarea rolului unui personaj poate fi provocatoare, mai ales dacă scenariul este corelat cu viaţa reală. Premier Christian Radio a organizat un experiment unic prin care două persoane au fost provocate să facă schimb de convingerile lor religioase timp de o lună și să se comporte în acord cu noua situaţie. Un creștin și un ateu.

Începând cu luna ianuarie, doi actori britanici, Simon Capes și Bentley Browning, au renunţat la concepţiile lor de viaţă, în speranţa de a reuși să înţeleagă mai în profunzime opiniile și sentimentele celuilalt. Practic, au făcut un schimb nu doar de obiceiuri, ci și de valori religioase, informează Christian Today.

Browning, un creștin devotat, s-a abţinut de la rugăciune și nu a mai mers la biserică, în timp ce Capes, un ateu convins, a luat parte la ceea ce el le-a denumit ca fiind „ritualurile creștinismului".

Dacă realizatorii emisiunii au afirmat că nu se așteaptă la schimbări radicale în vieţile celor doi, provocarea a fost intensă. „Nu am nimic de pierdut", a menţionat Capes, convins de faptul că colegului său îi va fi mai dificilă transformarea fiindcă „trebuie să nege ceva în care crede".

Deși este supus acestei presiuni, Browning este sigur că nu poate fi determinat să renunţe la convingerile sale până la sfârșitul lunii. Deși ca „ateu" are posibilitatea de a acţiona potrivit cu dorinţele proprii, Browning a realizat că renunţarea zilnică la obiceiurile religioase constituie principala sa dificultate. „Este greu să abandonez rugăciunea, fiindcă aceasta face parte din obiceiurile mele", comentează el.

Deși nu are convingeri religioase la care să renunţe, experienţa aceasta a fost la fel de provocatoare și pentru Capes. Prima încercare a fost cea de a frecventa biserica pentru prima dată în ultimii ani. După participarea la un serviciu tradiţional de muzică corală la Bath Abbey el a scris pe reţeaua de socializare: „Nu m-am simţit atât de străin precum mă gândeam că va fi. M-am comportat exact cum făcea persoana de lângă mine. Ca un ateu m-am gândit că voi găsi multe lucruri cu care să nu fiu de acord în predică și rugăciuni, dar au fost surprinzător de relevante".

Creștinii poate că se așteaptă ca această experienţă să fie determinantă pentru viitorul actorului. Cu toate acestea, răspunsul său este tranșant la întrebarea dacă se va integra mediului creștin. „Nu încă. Deși am început să înţeleg ce înseamnă să fii un creștin. Un sentiment de comunitate, sentimentul de a fi iubit, ideea unui loc unic în lume, speranţa unei vieţi mai bune, viaţa de apoi. Însă, nu pot să cred încă în natura miraculoasă a creștinismului."

Creștinismul ateu

Deși mulţi ar putea considera că acest experiment se află la limita tabloidizării, mai ales că subiecţii sunt doi actori, totuși, anumite întrebări nu pot fi ignorate. Una se impune cu ușurinţă. Poate fiinţa umană să se comporte într-un sens diferit de ceea ce crede? Un răspuns îl poate oferi Klaas Hendrikse, preotul unei biserici creştine din oraşul olandez Gorinchem, care le spune întotdeauna celor care îl ascultă: „Trăiţi-vă la maximum această viaţă, pentru că, foarte probabil, va fi singura de care veţi avea parte", scrie BBC. Pare ciudată o asemenea declaraţie rostită de un slujitor al bisericii. Preotul spune că s-ar putea chiar ca Iisus Hristos să nu fi existat deloc şi că Biblia reprezintă doar o „expunere mitologică" a vieţii sale. Cu toate că nu crede în fundamentul creștinismului – existenţa reală a lui Iisus Hristos – Hendrikse se consideră creştin.

Întrebat dacă Dumnezeu este o „fiinţă supranaturală", Hendrikse a răspuns: „Nu este nici o fiinţă, nici un lucru. Dumnezeu este doar un cuvânt care exprimă relaţiile dintre oameni". Practic, Hendrikse se consideră creștin în ciuda elementului esenţial care îl determină pe Capes să rămână departe de creștinism: Iisus și prezenţa sa supranaturală. Un ateu realizează că în lipsa acestei convingeri nu poate fi creștin. Un creștin precum Hendrikse nu are dificultăţi în a masca realitatea.

Creștinismul demascat

Creștinii pot deveni atei în mod real. Statistici nenumărate confirmă aceasta. Însă și ateii se pot preface că sunt creștini. Cel puţin aceasta susţine Tom Hovestol, autorul cărţii „Fariseii vechi și noi". Prefăcătoria constituie emblema oricărei fiinţe umane și cu atât mai mult cu cât este exercitată în mediul religios. Copil fiind, Hovestol a înţeles că trăia o viaţă duplicitară. Citea Biblia și se ruga. Era consecvent cu ritualurile religioase. Totuși, simţea că ceva nu era în regulă. A înţeles care era problema sa și a multora de lângă el atunci când a realizat că juca o piesă de teatru: „Creştinismul meu a devenit pe nesimţite un fel de costum favorit pe care îl îmbrăcam oricând doream. Am jucat bine!"

 

Dacă cineva practică ritualurile creștine înseamnă că a devenit creștin? Aceasta poate fi o întrebare fundamentală pentru a înţelege ce se ascunde dincolo de aparenţe. Capes a avut decenţa să recunoască că există o mare diferenţă între a frecventa o biserică și a deveni creștin. Pe de altă parte, Browning a înţeles că este dificil să te comporţi contrar convingerilor proprii. Lecţiile desprinse din experimentul celor doi sunt fundamentale și merită a fi însușite, mai ales că vin de la un ateu cu comportament creștin și un creștin care se crede ateu.