Ideile unui german pentru reevanghelizarea Europei

98

În ciuda moștenirii sale creștine, Europa este considerată a fi continentul cel mai puţin religios. Catedrale goale au devenit muzee și seamănă mai mult cu niște ruine decât cu niște centre ale unei vieţi spirituale vibrante. Nu puţini sunt cei care sunt preocupaţi de schimbarea trendului ascendent al secularizării.

În ciuda moștenirii sale creștine, Europa este considerată a fi continentul cel mai puţin religios. Catedrale goale au devenit muzee și seamănă mai mult cu niște ruine, decât cu niște centre ale unei vieţi spirituale vibrante. Nu puţini sunt cei care sunt preocupaţi de schimbarea trendului ascendent al secularizării.

Unul dintre aceștia este teologul Dietrich Schindler, cunoscut ca „plantator de biserici„. Cu un doctorat în teologie obţinut la Fuller Theological Seminary, Schindler este preocupat de studiul strategiilor legate de dezvoltarea organizaţională a bisericii, scrie Christian Today.

Pe site-ul său, el menţionează printre elementele biografice că „sub conducerea sa confesiunea din care face parte încearcă să planteze 100 de biserici noi în Germania, în zece ani”. O surpriză deosebită este succesul obţinut în landurile din fosta Germanie de Est, unde ateismul este atât de comun, încât Schindler le descrie ca locuri în care „au uitat că au uitat de Dumnezeu „.

Ofertă pentru creștinii descreștinaţi

Strategiile propuse de el par a se bucura de succes. Una dintre ele tocmai este în desfășurare. „Totul a început în luna ianuarie a anului trecut”, a explicat Schindler. „M-am trezit foarte devreme mai multe zile la rând și am fost determinat de Dumnezeu să mă gândesc la aceasta.” Ideea care îl frământa era să conceapă o strategie prin intermediul căreia să fie schimbat cursul Europei postmoderne seculare.

Acum este convins că „viitorul bisericii are nevoie de o viziune cu dublu sens, axată atât pe rezultate, cât și pe resursa umană”. Ca un argument în privinţa viziunii sale, a propus o comparaţie între ceea ce se presupune a fi o biserică pe moarte și una în plină dezvoltare. „O biserică moartă se va concentra asupra a trei lucruri: enoriașii săi, tinerii săi și facilităţile oferite de clădirea în care au loc întâlnirile spirituale.”

A pus în contrast această atitudine cu cea a unei biserici pline de viaţă. În descrierea sa, aceasta își concentrează atenţia pe rezultate și pe formarea resurselor umane care să fie capabile de a realiza scopul pentru care există biserica.

O mare parte din modul în care el speră să ajute bisericile să depășească atitudinea statică, de autoconservare, este prin cursul de dezvoltare intitulat Workshop My Life. Acest curs este special conceput pentru a face apel la mentalitatea secular postmodernă a multor europeni. De aceea, el obișnuiește să spună că viitorul acestui program stă în cei care nu sunt încă creștini.

Schindler consideră că principala problemă pentru bisericile creștine din Europa este că nu înţeleg mentalitatea postmodernă. „Oamenii nu mai doresc ceva preambalat. Ei nu vor răspunsuri la întrebări pe care nu le au.” Mai mult de atât, sugerează bisericilor să ia în considerare faptul că nu mai sunt un punct de atracţie. „Ultimul loc unde un necreștin vrea să meargă este chiar biserica ta”, conchide el.

Strategii la nivel înalt

Secularizarea Europei a afectat pe toată lumea. Inclusiv ţările catolice. Din acest motiv, Papa Benedict al XVI-lea a lansat în 2010 o echipă pentru a contracara secularizarea ţărilor catolice şi „a reevangheliza” Occidentul. Papa şi-a exprimat îngrijorarea profundă că state cândva fidele catolice din Europa şi America de Nord se confruntă cu „eclipsarea simţului lui Dumnezeu”. Potrivit Associated Press, acest lucru ar însemna o recunoaştere a insuccesului său de a revigora creştinismul în Europa şi necesitatea unui nou impuls în această direcţie.

Controversele legate de demisia sa pot fi interpretate și în această cheie. Reevanghelizarea mult așteptată nu a avut loc. A fost necesară aducerea unui papă cu o strategie mult mai simplă în urmă căreia s-a constata o creștere a încrederii faţă de creștinism, în general, și catolicism, în special. Presa a insistat pe numeroasele atitudini nonconformiste ale actualului papă care au atras simpatia publicului larg, inclusiv cel neinteresat de fenomenul religios. Și mai surprinzător este faptul că inclusiv unii protestanţi sunt fascinaţi de prestaţia liderului catolic.

„Cetatea”, un loc ineficient

Preocupări pentru a o reangajare religioasă a Europei pot fi întâlnite în multe confesiuni religioase. Spre exemplu, Jon Paulien, în cartea Evanghelia veșnică pentru o lume veșnic în schimbare, consideră că pentru o revenire a oamenilor la o credinţă autentică este necesară mai mult decât o doctrină corectă. Asemenea lui Dietrich Schindler, și Paulien propune o schimbare de viziune care să faciliteze abordarea lumii postmoderne.

Dacă modelul tradiţional de abordare era cel de „fortăreaţă” (în sensul termenului de „cetate” folosit în Biblie ca termen de comparaţie pentru biserică), prezentând mai multă siguranţă pentru cei din interior, noua orientare sugerată ar trebui să fie una de tip „sare”. În accepţiunea biblică, sarea reprezintă un mod de a fi, un stil de viaţă care poate penetra orice sferă socială. Acest fapt nu poate fi posibil, în opinia lui Paulien, decât dacă se trece de la paradigma unei „misiuni centrate pe biserică la o biserică centrată pe misiune”. Adică, exact ceea ce face diferenţa dintre o biserică care pretinde că trăiește și una care răspunde nevoilor reale ale celor din jur. Poate că astfel are și Europa șansa unei reveniri la origini.

Niciun articol afișat