Studiu: Oamenii acceptă sau nu teoria evoluţiei, bazat pe intuiţie

82

Cercetări știinţifice din domeniul neurologiei au arătat că atunci când în mintea noastră există un conflict între fapte (argumente raţionale) și sentimente, sentimentele câștigă. Acest mecanism explică, cel puţin în parte de ce, atunci când au de ales dacă să creadă sau nu teoria evoluţiei, cele mai multe persoane nu se iau decisiv nici după cunoștinţele lor știinţifice, nici după principiile lor religioase, ci după intuiţie.

Aceasta este concluzia la care a ajuns David Haury, coordonatorul unui studiu efectuat de Ohio State University și publicat în Journal of Research in Science Teaching. Haury spune că, adesea, a crede intuitiv că o idee ar fi plauzibilă este un factor decisiv mai constrângător decât nivelul de cunoștinţe știinţifice sau chiar religia.

Până acum, susţine Haury, se credea că dacă oamenii ar înţelege teoria evoluţiei așa cum trebuie – dacă ar cunoaște-o cu adevărat – i-ar vedea logica și ar accepta-o. „Însă", adaugă profesorul, „între toate studiile știinţifice făcute pe această temă se constată că singurul consens este acela că nu există un consens. Un studiu va susţine că există o legătură puternică între nivelul de cunoștinţe știinţifice și nivelul de acceptare al evoluţiei. Alt studiu va susţine că nu e nicio legătură între cele două. Unele studii vor susţine că există o legătură puternică între identitatea religioasă și acceptarea evoluţiei. Altele vor susţine că nu există o astfel de legătură."

Tocmai de aceea, spune Haury, el și colegii săi au bănuit că trebuie să existe un factor de decizie care nu a fost luat în calcul de aceste studii. Cercetările anterioare au presupus că oamenii acceptă sau resping ceva, pe baza unor motive raţionale. Sau că fac parte dintr-o comunitate de credincioși care acceptă sau nu aceptă o idee. Însă, precizează profesorul, concluziile rezultate din studii arată ca aceste răspunsuri simple nu stau în picioare.

Haury și colegii lui susţin că minţile nostre nu procesează ideile doar logic ci că, atunci când evaluăm o idee, ne bazăm și pe cât de adevărată intuim că ar fi acea idee. „Cercetările în neuroștiinţă au arătat că atunci când în mintea noastră există un conflict între fapte (argumente raţionale) și sentimente, sentimentele câștigă," rezumă Haury.

Pentru a verifica valabilitatea acestei ipoteze în ceea ce privește acceptarea evoluţiei, Haury și colegii săi au întreprins un experiment la care au participat 124 de studenţi a două universităţi coreene, care studiau pentru a deveni profesori de biologie.

În prima fază a experimentului, studenţii au avut de răspuns la un set de întrebări conceput pentru a măsura nivelul lor de acceptare a evoluţiei. Răspunsurile au arătat dacă studenţii erau de acord cu marile concepte ale teoriei și dacă erau la curent cu argumentele știinţifice în favoarea acesteia.

Apoi, studenţii au dat un test care le-a evaluat cunoștinţele detaliate cu privire la evoluţie, prin intermediul întrebărilor de tip grilă. În dreptul fiecărei întrebări la care au răspuns, studenţii au fost invitaţi să spună și cât de mult simt că răspunsul dat de ei ar fi și cel corect.

Comparând rezultatele, și luând în calcul și alţi factori de influenţă precum anul de pregătire academică și religia, cercetătorii au descoperit că studenţii care aveau un nivel ridicat de cunoștinţe privind teoria evoluţiei (și, implicit, dădeau răspunsuri corecte la întrebări) nu erau neapărat mai predispuși să o accepte ca adevărată. Doar studenţii care notaseră că răspunsurile respective sunt în asentiment cu intuiţia lor au manifestat o acceptare mai mare a evoluţiei.

Concluzia, spune Minsu Ha, unul dintre autorii studiului, este că „atunci când încercăm să explicăm modelul pe baza căruia oamenii cred sau nu în evoluţie, trebuie să ţinem cont și de sentimente și de nivelul de cunoștinţe teoretice." În plus, a spus Haury „am arătat concret că putem fi păcăliţi și să luăm o hotărâre greșită, doar pentru că nu ne putem anula intuiţia."

Sursa: Science Daily