Părintele singur și educaţia religioasă a copilului
E posibil, ca părinte singur, să îi inspir copilului meu iubirea de Dumnezeu și de biserică?
În esenţă, părintele singur/divorţat are de făcut aceleași lucruri...
„De ce alţii Îl iubesc pe Iisus altfel decât noi?”
Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.
Limitele educaţiei și educaţia cu limite
În cartea Sisif, sau limitele educaţiei, publicată prima dată în 1925, în germană, de Siegfried Bemfeld, se afirmă că educaţia este limitată de personalităţile...
Mai mult decât praf de stele | Bunicii și moștenirea lor spirituală
Bunicii au în general un impact semnificativ asupra vieţii nepoţilor, însă bunicii care își trăiesc în mod autentic creștinismul pot avea un impact incredibil.
Interesul tinerilor pentru închinare | Atașament sau reguli?
Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...
Copilul meu e unic, iar Dumnezeu știe
Ca părinţi creștini, cea mai importantă moștenire pe care ne dorim să o lăsăm copiilor noștri este credinţa în Dumnezeu.
Adolescenţii și religia
În volumul Istoria tinerilor în Occident, Giovanni Levi și Jean-Claude Schmitt consideră că, în Occident, adolescenţa este în primul rând o construcţie social-culturală, deci un produs cultural. Ea este considerată cel mult subsidiar ca o etapă în procesul fiziologic al maturizării.
Învăţaţi copiii să cartografieze!
Copiii nu trebuie convinși să ne urmeze harta. Trebuie învăţaţi să cartografieze. Nu trebuie învăţaţi să crească. Trebuie ocrotiţi și îngrijiţi pentru a crește.




















