Atunci când problemele mentale îţi ameninţă sănătatea și viaţa

822

Chiar dacă fiecare dintre noi experimentează momente de depresie, de stres, tristeţe sau instabilitate emoţională, atunci când simptomele acestor stări persistă mai mult decât e normal și se instalează fără acţiunea unor factori declanșatori, ar putea fi indicii ale unor boli mintale mult mai severe, subliniază BBC Science. 

Miturile vehiculate spun că boala ar fi provocată de „slăbiciunea persoanlă" a oamenilor, însă în cazul multor afecţiuni mentale nu se cunoaște adevărata cauză. Experţii cred însă că factorii care ţin de mediu, cei fizici și psihologici ar putea avea influenţa această stare. La aceștia se adaugă factorii genetici.

Simptomele afecţiunilor mentale sunt împărţite în două categorii: cele nevrotice – care conduc la formele „normale" de tulburări emoţionale, precum depresia, anxietatea sau tulburările obsesiv-compulsivă – și cele psihotice – care afectează percepţia asupra realităţii, dar și judecata. Bolile specifice primului tip de simptome afectează unul din 10 persoane, în timp ce al doilea tip de simptome poate fi prezent la un caz din 100 si conduce uneori la dezvoltarea schizofreniei sau tulburărilor bipolare.

Psihiatrii sau psihologii sunt specialiștii care pot oferi un diagnostic în acest sens, pe baza analizei simptomelor pacientului, dar și după monitorizarea acestuia pe o perioadă de timp.

În tratarea bolilor mentale, metoda cu cele mai multe dovezi clinice ale eficienţei de tratare este terapia cognitiv-comportamentală, subliniază BBC Science. La baza acestei metode stă înlăturarea gândirii negative și înlocuirea acesteia cu o gândire benefică vieţii de zi cu zi. Tratamentul cognitiv-comportamental merge pe ideea conform căreia nu situaţiile pe care le experimentăm sunt de vină, ci modul în care le privim noi si sentimentele și acţiunile care decurg din felul nostru de a vedea lucrurile.

Metoda cognitiv-comportamentală poate produce schimbări atât la nivelul „creierului emoţional", responsabil de instinct, cât și la nivelul celui „logic", implicat în procesul de gândire. Studiile efectuate prin scanarea creierului au arătat că persoanele care au urmat acest tratament au înregistrat o revenire la normal a activităţii din amigdală și hipocamus, regiuni ale sistemului limbic al creierului (unde sunt procesate instictele primare de supravieţuire, ca de exemplu frica). În plus, alte studii notează că aplicarea metodei a condus la modificarea activităţii din zona cortexului prefrontal, regiune responsabilă de gândirea la un nivel mai profund.

Terapia cognitiv-comportamentală nu este însă eficientă în cazul tuturor. Persoanele care se confruntă cu probleme ce își au originea într-o perioadă mai îndepărtată în timp, ca de exemplu în copilărie, au nevoie de un alt tip de tratament pentru a trata afecţiunile mentale mai complicate de care suferă. Deoarece metoda cognitiv-comportamentală ţintește prezentul, aceasta nu ar putea fi eficientă în aceste cazuri.

De asemenea, tratamentul poate oferi rezultate diferite, de la persoană la persoană, astfel încât în anumite cazuri se pot vedea progrese semnificative, iar la alţii mai slabe.

 Sănătatea noastră mentală dictează modul în care acţionăm, ne simţim și gândim, iar atunci când ne confruntăm cu afecţiuni severe psihologice, de durată, întreagul echilibru al existenţei noastre este afectat. Neglijarea acestor probleme mentale poate fi, în unele cazuri, fatală pentru pacient, însă diagnosticarea și tratarea lor de timpuri sporesc șansele de vindecare și speranţele de recuperare.

Aproximativ 20% dintre români suferă de tulburări psihice, iar dintre aceștia, jumătate se confruntă cu episoade de depresie, o afecţiune mai răspândită în ţara noastră decât diabetul, arată un raport al Ligii Române de Sănătate Mintală, informează Gândul.

Tratamentul este unul care necesită implicare din partea pacientului, de la participarea la sesiunile individuale de terapie, până la efectuarea cu conștiinciozitate a temelor date de specialist. Mai mult, uneori persoanele sunt puse în situaţia de a-și confrunta fricile care le provoacă dezechilibrul mental, iar această operaţiune poate fi dificilă.