Lecţii despre viaţă de la bolnavi de cancer

1559

Un diagnostic de cancer nu e niciodată, în nicio circumstanţă, o veste ușor de digerat. Chiar dacă nu e întotdeauna fatal, el transformă viaţa într-o numărătoare inversă. În această cursă, pacienţii învaţă însă lecţii preţioase despre viaţă și despre valoarea fiecărei suflări, care le arată că încă trăiesc. Unii dintre ei apucă să le împărtășească personal lumii, alţii îi inspiră numai pe cei apropiaţi, care le vor duce povestea mai departe.

Scriitoarea Annie Buckley nu s-a gândit o clipă că medicii îi vor pune cruntul diagnostic de cancer. Însă boala a învăţat-o câteva lecţii preţioase, povestește aceasta într-un articol pentru Huffington Post. Poate primul lucru pe care l-a realizat după diagnostic este că lista aceea imensă de lucruri care o deranjau și o măcinau nu era, de fapt, atât de importantă precum o considera înainte. Totodată, mărturiseșe Buckley, boala i-a arătat cât de mare e puterea recunoştinţei, dar și multitudinea de lucruri pentru care simte recunoștinţă. Oricât de evident ar fi, poate numai atunci când viaţa atârnă de un fir de aţă realizăm cât de mult contează pentru noi oamenii dragi din viaţa noastră, cât de importante sunt relaţiile pe care le cultivăm și prezenţa sentimentului de iubire. Asta a fost o altă lecţie pe care Buckley a desprins-o în urma perioadei în care se lupta cu cancerul: „Nimic nu este la fel de vital precum conexiunile cu ceilalţi, prieteni și familie, cu siguranţă, dar și cu oricine intri în contact.” Nu în ultimul rând, ea a învăţat că nimeni nu va putea intui cu precizie cu ce te confrunţi într-o astfel de situaţie, de aceea, sfatul ei este ca „atunci când o cunoștinţă este bolnavă, încearcă să nu îţi dai cu presupusul, ci să asculţi”.

În cadrul proiectului The Woman Inside, dr. Lissa Rankin, fondatoarea comunităţii OwningPink.com, a învăţat o mulţime de lecţii valoroase de la pacientele care au învins lupta cu cancerul la sân, scrie aceasta într-un articol pentru Psychology Today. „Cu cât am făcut mai multe interviuri, cu atât am observat că aceste femei trăiau diferit faţă de majoritatea oamenilor pe care îi cunoșteam, care nu au fost niciodată diagnosticaţi cu cancer.” O primă lecţie desprinsă a fost legată de curajul lor de a renunţa la a-și mai fabrica scuze și de a nu se ascunde de cine sunt și ce cred. Persoanele care înving lupta cu această boală cruntă învaţă să „trăiască așa cum își doresc” și renunţă la toate acele lucruri pe care le-au păstrat în viaţa lor, dar care le aduc nefericire. Totodată, acestea „nu lasă cuvinte nerostite”, așa că au grijă să le spună celor faţă de care nutresc sentimente profunde acest lucru. Lupta cu boala și victoria le-a dat curajul de a-și asuma riscuri pe care poate înainte nu ar fi îndrăznit să și le asume: „Ştiu că viaţa e făcută pentru a fi trăită.” Nu în ultimul rând, au învăţat să spună „nu” și știu că în anumite cazuri nu trebuie să îi mulţumească pe toţi. Totodată, ei au învăţat să își exteriorizeze acele stări interioare negative, dar, în acelaşi timp, să ierte și să nu păstreze ranchiună.

În calitate de director creativ și editorial la Institutul pentru Cancer Dana-Farber din Boston, Michael Buller credea că această boală nu prezintă necunoscute pentru el. Însă diagnosticarea în urmă cu doi ani cu o formă de cancer denumită limfom folicular non-Hodgkin i-a arătat multe alte aspecte ale afecţiunii și i-a oferit câteva lecţii, mărturisește acesta pe blogul său. Una dintre acestea este că „viaţa este o călătorie, nu o listă de lucruri de făcut”. El a înţeles că a trăi nu se rezumă la o foaie cu planuri și dorinţe de bifat. Mai important este să te bucuri de ceea ce ai deja și de oamenii care fac parte din lumea ta. Totodată, dacă la început îl deranja când cineva îi spunea că va spune o rugăciune pentru el, cu timpul, boala l-a făcut să resimtă „vibraţiile pozitive” ale acestor acte de bunătate venite din partea celorlalţi. Nu în ultimul rând, el a descoperit că păstrarea optimismului în această situaţie dificilă este mult mai benefică decât o abordare pesimistă. Frica, frustarea sau mânia sunt doar câteva din stările negative care îl mai încearcă pe Buller din cauza diagnosticului, însă încearcă să le înlăture în cel mai scurt timp pentru că ele „nu reduc din probleme, ci se adaugă la ele”.