Divorţul părinţilor, văzut prin ochii copiilor

1113

Daisy Merriam avea numai 12 ani când părinţii ei au hotărât să pună capăt căsniciei lor. Chiar și după doi ani de la separarea lor, adolescenta resimte durerea destrămării familiei ei și se consideră responsabilă într-o anumită măsură de divorţ. În aceeași poziţie ca Daisy se află mulţi alţi copii care își pierd încrederea în sine, abilitatea de a mai avea încredere în ceilalţi și devin depresivi în urma veștii că cei care le-au dat viaţă nu vor mai locui împreună, ca o familie.

Uneori însă părinţii nu pot înţelege durerea pe care divorţul lor o provoacă copiilor lor. Nici mama și nici tatăl lui Daisy nu percep întreaga dimensiune a suferinţei pe care separarea lor a provocat-o adolescentei. Povestea ei este prezentată, alături de altele similare, într-un documentar realizat de BBC și regizat de Olly Lambert, scrie Daily Mail.

Psihoterapeutul M. Gary Neuman a descoperit, în urma unui studiu pe care l-a efectuat pe un eșantion de aproape 400 de copii cu părinţi divorţaţi, că circa 89% dintre aceștia sunt de părere că nefericitul eveniment le-a afectat viaţa într-un mod negativ, scrie cercetătorul într-un articol pentru Huffington Post. Mai mult, aproape jumătate dintre aceștia consideră că impactul separării asupra vieţii lor este unul puternic. Majoritatea participanţilor (80%) a trecut prin stări de tristeţe și depresie în urma divorţului părinţilor, iar 72% mărturiseau că acesta a fost motivul pentru care abilitatea lor de a se apropia de ceilalţi a fost afectată.

Deși nu puţine sunt cazurile în care divorţul provoacă suferinţă copiilor, aceștia pot reacţiona diferit la aflarea veștii. Atunci când copiii sunt mici, separarea părinţilor poate avea o influenţă negativă mult mai puternică asupra lor și conduce la alterarea legăturii dintre părinte și copil, arată un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Illinois, scrie Live Science.

Dr. Donald T. Saponsek, psiholog și specialist în terapie familială, a analizat modul în care copiii reacţionează la această schimbare. Vestea este primită cu o atitudine mult mai raţională atunci când copilul se maturizează, în perioada facultăţii, însă despărţirea părinţilor îi poate provoca oricum depresie, mânie sau confuzie, punctează expertul.

Adolescenţii pot răspunde în moduri neprevăzute la această schimbare: unii pot fi extrem de afectaţi, acuzându-și părinţii că le „distrug viaţa”, însă alţii nu afișează niciun fel de emoţie negativă. Cu toate aceastea, dr. Saponsek subliniază că, în acest utilm caz, recţiile pot apărea mai târziu, chiar și după câteva săptămâni de la primirea veștii. „Așteptaţi-vă la mai multă emotivitate de la copiii care sunt la școală”, scrie expertul. Aceștia vor fi afectaţi până la lacrimi de separarea părinţilor, care le poate provoca tristeţe sau chiar furie. De regulă, ei sunt și cei care pun cele mai multe întrebări legate de divorţ, ca de exemplu cine este cel care l-a intentat. Nu în ultimul rând, micuţii de până la cinci ani pot începe să plângă din cauza veștii, însă unii se vor comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în încercarea lor de a se apăra de informaţia negativă primită. Pe lângă vârstă, dr Saponsek adaugă și alţi factori care contribuie la conturarea reacţiei copilului în faţa separării părinţilor săi, precum temperamentul și personalitatea micuţului, circumstanţele divorţului, momentul în care află vestea sau gradul de cooperare dintre mamă și tată.

Cu toate că divorţul influenţează negativ starea emoţională a copilului, efectele produse de aflarea veștii, precum mânia sau anxietatea, dispar în circa doi ani, susţin cercetătorii de la Universitatea din Virginia, scrie Scientific American. În studiul lor, ei au observat că numai o mică parte dintre copiii participanţi au fost afectaţi de eveniment pentru o perioadă lungă de timp.