500 de gene pot declanșa hipertensiunea arterială

67

Cel mai amplu studiu genetic pentru etiologia hipertensiunii arteriale, efectuat pe mai mult de 1 milion de persoane din întreaga lume, a evidenţiat mai clar decât oricând ponderea eredităţii în apariţia acestei afecţiuni cardiologice.

Coordonat de Universitatea Queen Mary și de Imperial College, din Londra, studiul a identificat 500 de noi gene care intervin în declanșarea hipertensiunii arteriale (HTA), stabilind că peste 1.000 de gene din ADN sunt responsabile de această afecţiune.

Comparând grupul celor cu risc genetic maxim cu cel al persoanelor cu risc genetic minim de hipertensiune arterială, cercetătorii au descoperit că subiecţii primului grup aveau șanse de 3,34 ori mai mari de a dezvolta HTA și de 1,54 ori mai mari de a obţine rezultate cardiovasculare proaste.

Studiul a arătat de asemenea că o parte din genele care intervin în etiologia HTA sunt vinovate și de apariţia altor afecţiuni – de exemplu, obezitatea sau funcţionarea deficitară a glandelor suprarenale. Gena APOE era cunoscută pentru asocierea ei cu boala arterială coronariană și cu boala Alzheimer, dar studiul a arătat că influenţează și tensiunea arterială.

Studiul britanic completează un șir de studii recente care au arătat că ponderea eredităţii în apariţia HTA este cuprinsă între 31 și 68%, iar rudele de gradul I ale bolnavilor cu această afecţiune au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta boala faţă de populaţia generală. Noile date obţinute aduc specialiștii cu un pas mai aproape de stabilirea unui „profil patogenic individual“, precum și de stabilirea unor măsuri preventive și curative mai eficiente.

Hipertensiunea arterială, un „ucigaș tăcut“

Aproape jumătate dintre adulţii americani suferă de hipertensiune arterială, deși mulţi dintre ei nici măcar nu știu acest lucru. Boala reprezintă un factor de risc important pentru accidentul vascular cerebral și bolile de inimă, fiind responsabilă pentru 7,8 milioane de decese la nivel mondial în 2015.

Hipertensiunea arterială rămâne o boală dificil de detectat, din cauză că, de cele mai multe ori, nu are simptome evidente – iar cele subtile, care pot fi prezente, sunt comune și altor afecţiuni medicale. Din acest motiv, HTA poate să rămână nediagnosticată foarte mult timp, afectând mai multe organe și fiind descoperită uneori prea târziu. Monitorizarea tensiunii arteriale este foarte importantă, pe principiul bine cunoscut al gramului de prevenţie care valorează mai mult decât kilogramul de tratament.

Nivelul optim al tensiunii arteriale se situează sub valoarea de 120/80 mmHg. Valorile din intervalul 120/80 mmHg – 139/90 mmHg sunt considerate normale spre ridicate, în timp ce o tensiune arterială de peste 140/90 mmHg este în general interpretată drept tensiune ridicată.

Boala se regăsește la intersecţia factorilor genetici cu cei ai stilului de viaţă (cei mai comuni fiind obezitatea, fumatul, alcoolul, stresul și consumul ridicat de sare), hipertensiunea arterială fiind etichetată în general ca una dintre bolile civilizaţiei.

Uneori, schimbările operate în stilul de viaţă pot fi suficiente pentru a regla tensiunea arterială, alteori poate fi necesar și tratamentul medicamentos.

Noile date despre arhitectura genetică a HTA pot fi utile pentru a calcula scorul de risc genetic al unei persoane, introducând astfel schimbări timpurii în modul de viaţă al acesteia, punctează profesorul Mark Caulfield, de la Universitatea Queen Mary, din Londra.

Genetica nu este o scuză, ci un motiv în plus de a ne reseta stilul de viaţă așa încât să contracarăm eventualele bile negre primite la naștere.

„Din nefericire, unii oameni trag pur și simplu paiele genetice scurte și trebuie să muncească mai mult pentru a rămâne sănătoși“, conchide profesorul Jeremy Pearson, directorul Fundaţiei Britanice a Inimii.