Adicţia, ilustrată ca pentru copii

555

„Chiar nu înţelegi? Ce, vrei să îţi desenez?” De câte ori nu spunem asta când vedem că eforturile noastre de a ne face înţeleși nu ajung niciunde? Dar nu ar trebui să privim cu dispreţ acest mediu de comunicare.

Poate părea rudimentar, dacă desenul în sine este rudimentar. Sau poate să ne câștige admiraţia profundă dacă este deosebit de frumos sau complicat. Însă, în ambele cazuri, este un mediu de comunicare eficient. De aceea se și folosește atât de mult în activitatea cu cei mici. Arată cuiva un desen și va înţelege mesajul. Ia exemplul acestui videoclip, desenat simplist. Ai încercat vreodată să îi explici cuiva de ce nu ar trebui să încerce droguri? I-ai dat statistici înfiorătoare despre rata criminalităţii sau i-ai arătat fotografii cu transformările fizice prin care trec dependenţii de metanfetamine și nu a fost impresionat? Este greu să fii impresionat de cifre sau de drama unor necunoscuţi care și-au „făcut-o cu mâna lor”.

De aceea este interesant acest videoclip. Nu lucrează cu oameni și droguri, ci cu idei. Pentru că asta ne și macină, ideile din capul nostru despre cât de grozav ar fi să facem un anume lucru. Iar acest clip arată și unde pot duce aceste idei și unde ne-am plasa noi în interiorul ideii devenite realitate.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.