Femeile dependente de muncă și pariul cu succesul

118

Hillary Clinton reprezintă pentru mulţi oameni un simbol al puterii de ambiţie a sexului feminin. După ieșirea ei din spital, presa americană a apreciat „obiceiul ei herculean de muncă".

Însă, este o astfel de atitudine laudativă cu privire la dependenţa de muncă cu adevărat demnă de laudă, se întreabă un jurnalist de la Christianity Today.

Chiar înainte de încheierea mandatului în calitate de secretar de stat, Hillary Clinton a leșinat și a suferit o contuzie. Spre deosebire de anul 2009, când și-a fracturat cotul și s-a întors să lucreze câteva zile mai târziu, acum Hillary Clinton a rămas în spital pentru câteva săptămâni. Recuperarea lentă a determinat mass-media să își pună întrebări cu privire la implicaţiile căutării cu orice preţ al succesului în carieră.

Situaţii de acest gen nu sunt singulare. Alina Dijmărescu, fiica unui fost ministru de finanţe, a fost găsită moartă într-o cameră de hotel din insula Okinawa, în Japonia. Potrivit Mediafax, cauza decesului a fost un atac de cord survenit în urma activităţii profesionale extrem de intense depuse de tânără în ultimii ani. Comentând pe marginea acestui caz, psihiatrul Florin Tudose a menţionat că „putem munci până la moarte pentru că ne obligă alţii, pentru că dorim lucruri extraordinare sau să ne remarcăm într-un anumit fel. Putem face asta dintr-o dependenţă ciudată, adică să devenim workaholici, să ne concentrăm toate interesele şi toate dorinţele asupra muncii”.

Specialistul american Bryan Robinson, profesor emerit la Universitatea Carolina de Nord, citat de Healthy Place, este de părere că dependenţa de muncă nu trebuie confundată cu efortul greu depus la locul de muncă. Persoanele dependente de locul de muncă nu se pot gândi la altceva, iar dacă au câteva clipe libere se concentrează asupra a ceea ce mai trebuie să facă. Slujba le ocupă toate relaţiile sociale, personale și profesionale și de multe ori nici nu își dau seama de stadiul la care au ajuns. În opinia psihologului american, femeile sunt cele mai predispuse către această dependenţă.

Dependenţa de muncă și stilul de viaţă artificial

Filosoful si sociologul Jean Baudrillard sublinia de altfel faptul că multe din nevoile noastre sunt artificiale. În opinia sa, trăind într-o societate de consum, suntem supuși mirajului publicităţii. Ni se pare cu atât mai important să muncim tot mai mult, deoarece credem că avem nevoie să achiziţionăm tot soiul de lucruri. Ni se pare normal să muncim mai mult. Tot mai mult și mai organizat. Pentru că noi credem că altfel nu se poate, nu e suficient, nu e bine, a afirmat filosoful francez, citat de Psychologies.

Despre aceste nevoi artificiale amintea și psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti, care avertiza că „dependenţa de muncă este o mască, o ultimă soluţie pentru a înlocui ceva ce simţim că ne lipseşte. Ea poate avea ca punct de plecare ambiţia obsedantă de a avansa, ambiţia de a obţine ceea ce ne-a lipsit cândva din punct de vedere material, ambiţia de a avea o imagine bună în faţa celor din jur sau ambiţia de a ajunge la fel ca un model din familie”.

Poate fi învinsă dependenţa de muncă?

Un prim pas pentru evitarea dependenţei de muncă este conștientizarea existenţei acesteia. În acest sens, un test publicat de către revista Știinţă și Tehnică, realizat de dr. Cecilie Schou Andreassen, de la Universitatea din Bergen, numit „Scala Dependenţei de Muncă Bergen”, analizează acel gen de comportament manifestat de toţi dependenţii, de la narcomani la alcoolici, dar raportat la muncă.

Un alt element esenţial care trebuie luat în calcul este cel de reanalizare a tuturor componentelor vieţii. „Fiecare dintre noi ar trebui să își creeze o listă de priorităţi în viaţă. Sănătatea este cu siguranţă cea mai importantă și trebuie protejată împotriva stresului cotidian”, spune Zahal Levy, președintele MediHelp Internaţional, citat de Finanţiștii.ro.

Nu în ultimul rând, este necesar ca dependenţii de muncă să își asume faptul că lucrurile pot merge la fel de bine și în absenţa lor. Iar în această privinţă, în opinia jurnalistului de la Christianity Today, important este ca această categorie de oameni să își reamintească faptul că ciclul săptămânal de șase zile de lucru urmate de una de odihnă a fost stabilit de Dumnezeu cu intenţia de a determina omul să caute satisfacţii și în altă direcţie decât în activităţile cotidiene.