Indicele de masă corporală ar putea fi o metodă inexactă de măsurare a greutăţii normale

182

Indicele de masă corporală (IMC) este un instrument standard folosit pentru a stabili dacă o persoană este subponderală, supraponderală, obeză sau dacă are o greutate normală, dar această metodă nu măsoară cu precizie cantitatea de grăsime şi nu explică apariţia problemelor de sănătate, susţin cercetătorii americani citaţi de Live Science.

„Cele mai multe studii se bazează pe IMC şi ştim că nu este o metodă de măsurare precisă", notează unul dintre coautorii editorialului pe această temă apărut în jurnalul Science, dr. Rexford Ahima, profesor în medicină la Universitatea din Pennsylvania.

Un punct slab al metodei de măsurare al IMC este faptul că nu este luată în calcul cantitatea şi zonele unde este acumulată grăsimea. Cea mai periculoasă pentru sănătate este grăsimea din zona abdominală, care poate creşte riscul dezvoltării diabetului, a bolilor de inimă şi poate produce chiar moartea. De asemenea, calculul IMC nu ţine cont nici de alţi factori precum vârsta, sexul sau rasa individului. În plus, metoda nu este una precisă, de exeplu, în cazul atleţilor, a căror greutate este mai mare datorită masei musculare, ori în cazul persoanelor în vârstă care au scăzut în înălţime în urma procesului de îmbătrânire.

Pentru că este uşor de calculat, fiind necesară doar cunoaşterea greutăţii şi a înălţimii, această metodă de măsurare este extrem de folosită, subliniază dr. Ahima. Există şi alte metode pentru a măsura grăsimea din corp, mult mai eficiente, precum tomografia computerizată (CT) sau tehnologia de imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) sau osteodensiometria DEXA, dar acestea sunt extrem de scumpe. De asemenea, un alt indicator al grăsimii corporale poate fi şi măsurarea nivelului hormonului leptina.

Dr. Ahima subliniază că un simplu număr nu poate determina greutatea normală pentru sănătate, deoarece aceasta depinde şi de alţi factori, printre care se numără cei genetici sau sexul persoanei.

Cu toate că anumite studii au arătat că persoanele care au un IMC mai mare de 30 sunt expuse riscului crescut de a dezvolta boli precum afecţiuni ale inimii, diabet sau cancer, cercetări recente notează că în anumite cazuri, un indice de masă corporală mare poate micşora riscul pacienţilor de a muri din cauza unor boli cronice ca insuficienţă cardiacă sau renală. Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că o cantitate mai mare de grăsime poate oferi rezerve suplimentare de energie în cazul persoanelor care suferă de o boală cronică. În plus, în anumite cazuri, un indice scăzut poate însemna prezenţa bolii.