Născut pentru a minţi?

4351

Specialiştii afirmă că a devenit din ce în ce mai normal să auzim despre fraude, minciuni şi comportament lipsit de etică. În fiecare zi, la lista de persoana necinstite se adaugă politicieni, oameni de afaceri sau atleţi. Ce este de făcut atunci când minciinile sunt atât de dese încât intră sub umbrela patologiei?

Deşi este un comportament condamnabil, toţi oamenii mint. Fie că este vorba despre dorinţa de a ne scuti de probleme, fie că dorim să nu supărăm pe cineva, fie că urmărim să obţinem un avantaj sau pur şi simplu pentru a ne apăra imaginea. Totuşi, minciuna patologică este calitativ şi cantitativ diferită de cea considerată accidentală. În primul rând, minciuna patologică este excesivă şi cronică, devenind o trăsătură de caracter. Studiile arată că o majoritate covârşitoare a mincinoşilor patologici au început să mintă în adolescenţă şi nu s-au mai oprit de atunci.

În al doilea rând, mincinoşii patologici găsesc o plăcere în a-i înşela pe ceilalţi şi, în concluzie, minciunile lor alcătuiesc un sistem, o reţea a înşelăciunii.

Cum arată un mincinos patologic

În cartea sa „Adevărul despre neadevăr”, economistul comportamental Dan Ariely a analizat motivele care îl fac pe un om să devină mincinos patologic. Cauza principală o reprezintă dorinţa de a face faţă unei situaţii, nevoie care apare în copilărie şi care, treptat, se transformă într-o afecţiunie patologică.

Un mincinos patologic este definit de ego-centrism şi manipulare, din dorinţa de a se salva dintr-o serie de situaţii pe care acesta le consideră neplăcute, fără a ţine cont însă de sentimentele altuia. De cele mai multe ori, scopul minciunii nu este evident, dar poate fi determinat de dorinţa de a fi în centrul atenţiei, de a spune ceva interesant sau de a apărea ca o persoană deosebite în faţa altora.

Până în prezent, nu se cunoaşte un număr concret al mincinoşilor patologici, dar, cel puţin la nivelul media, pare că asemenea cazuri apar din ce în ce mai des în vizorul opiniei publice.

Topul celor mai mari minciuni pe care şi le spun mincinoşii

După ce au pus laolaltă sute de interviuri despre minciuni şi motivele lor, Prof. Dr. Bella DePaulo şi colegii săi psihologi de la Universitatea Santa Barbara au întocmit o listă de 7 minciuni pe care mincinoşii patologici şi le spun pentru a perpetua mecanismul de a face faţă unei situaţii, adică tocmai ceea ce a determinat acest comportament. În ordinea frecvenţei lor, acestea sunt:

  1. Nu se întâmplă nimic dacă mint, este o minciună nevinovată.
  2. Nimeni nu mă va confrunta direct.
  3. Chiar dacă se va afla că am minţit, pot să mă revanşez faţă de cel pe care l-am minţit, iar relaţia dintre noi nu va avea de suferit.
  4. Am cele mai bune intenţii.
  5. Voi mărturisi ceea ce am făcut – dar nu acum.
  6. Voi mărturisi doar dacă nu există nicio consecinţă directă a minciunii mele.
  7. Minciuna va rămâne numai între noi.

O situaţie fără scăpare?

Fiind un comportament dobândit, un efect al unei probleme psihice (neputinţa de a face faţă unei situaţii, dar lipsa cunoaşterii mecanismelor de a rezolva situaţia altfel), minţitul patologic are soluţie.

Cercetările de până acum au relevat două soluţii pentru a stopa cercul vicios. În primul rând, o soluţie care a dat rezultate este pregătirea personală pentru confruntarea adevărului. Aceasta se face prin încurajarea mincinosului patologic să aleagă adevărul minciunii şi să constate că situaţia nu este complicată sau mai dificil de rezolvat în lumina adevărului. De obicei, participanţilor la studii li s-a citit un cod de etică sau li s-au reamintit cele 10 porunci, iar aceasta i-a determinat să înşele şi să fure mai rar sau mai puţin.

În al doilea rând, psihologii au constatat că este benefic ca oamenii în general şi mincinoşii în special să fie educaţi cu privire la etică şi sinceritate. Oamenii au nevoie să li se reamintească despre virtutea adevărului şi să fie încurajaţi permanent să aleagă sinceritatea. Părinţii, educatorii, liderii religioşi trebuie să încurajeze un caracter onest, integru, atât prin propria viaţă, cât şi prin promovarea unor modele demne de urmat.