Adevărul despre ciocolată – otravă sau elixir?

122

Din primele momente în care europenii au descoperit ciocolata, au fost fascinaţi de gustul şi mirosul ei, precum, înaintea lor, aztecii şi mayaşii. Vreme de secole, ciocolata a fost în primul rând un aliment, mai întâi de lux, accesibil doar la mesele celor bogaţi, apoi, printr-un proces de democratizare tot mai accentuată, a devenit accesibilă tuturor.

Dacă era sănătoasă ori ba, câteva secole oamenii nu prea şi-au pus problema. Iar când ştiinţele medicale, inclusiv nutriţia, au început să abordeze problema, ciocolata a fost mai degrabă privită cu suspiciune. De fapt, e impropriu să spunem „ciocolata”: nu există un singur produs, ci sute, poate mii de varietăţi, cu ingrediente variabile (în acest context ar trebui să menţionăm că ceea ce aztecii numeau „ciocolată” era de fapt o băutură pe bază de cacao). Cele mai multe dintre aceste varietăţi au însă în comun conţinutul ridicat în zahăr şi grăsimi, ceea ce a făcut ca tradiţional ciocolata să fie privită cu neîncredere, ca un aliment nesănătos1.

Drumul de la otravă la elixir

Mai înainte, ciocolata era de obicei criticată pentru conţinutul ei în grăsimi şi consumul ei era un păcat mai degrabă decât un remediu, asociat cu acneea, cariile, obezitatea, hipertensiunea arterială, boala coronariană şi diabetul. De aceea, mulţi medici tindeau să avertizeze pacienţii despre riscurile potenţiale pentru sănătate ale consumării unor cantităţi mari de ciocolată2.

De aproape 20 de ani, însă, tendinţa aceasta a început să cedeze tot mai mult teren în favoarea uneia opuse: ciocolata conţine polifenoli care par să aibă multiple efecte benefice pentru sănătate, în special pentru aparatul cardiovascular. În 1996, un grup de cercetători publica în prestigioasa revistă medicală Lancet (sub forma unei scrisori către editor) rezultatele unui experiment in vitro care indica un potenţial efect antioxidant al polifenolilor din ciocolată. Acesta pare să fi fost primul articol, cel puţin în perioada contemporană, care a creat un interes pentru potenţialele efecte benefice ale ciocolatei. După aceea, au început să apară articole care investigau existenţa unor corelaţii între consumul de ciocolată sau cacao şi sănătatea umană. De exemplu, în perioada anilor 2000-2007, au fost publicate cel puţin 28 de asemenea studii3 şi numărul lor a crescut şi după anul 2007.

Mult mediatizate au fost observaţiile lui Norman Hollenberg referitoare la indienii Kuna de pe insulele de lângă Panama, care au o incidenţă mică a hipertensiunii arteriale, dar care, la mutarea în mediul urban din Panama, dezvoltă hipertensiune asemenea altor populaţii. El a identificat drept cauză a acestor observaţii (pe care le-a descoperit prin intermediul unui articol din 1940 ale unui alt medic) consumul în cantităţi considerabile al unei băuturi pe bază de cacao.4 Şi totuşi, dacă observaţia privind tensiunea arterială s-ar putea să fie corectă, cea privind consumul acestei băuturi pare să fie nesusţinută de dovezi, după cum a arătat anul trecut antropologul James Howe, în urma unei vizite la faţa locului5.

Diversele studii publicate până acum pe animale şi pe om tind să susţină o mare varietate de beneficii pentru sănătate ale polifenolilor din ciocolată: asupra metabolismului glucidic, asupra metabolismului lipidic, de reducere a riscurilor cardiovasculare, de stimulare a sistemului imunitar, efecte antiinflamatorii (inclusiv în bolile inflamatorii intestinale), rolul în prevenţia cancerului şi chiar a cariilor dentare, efectele benefice în bolile neurodegenerative şi chiar antimalarice6. Înainte, însă, de a ne repezi să înghiţim o ciocolată sau două pentru a beneficia de aceste efecte, este bine să înţelegem cât de convingătoare sunt dovezile.

Sunt convingătoare dovezile?

Pentru unele din beneficiile menţionate mai sus, dovezile sunt foarte reduse: provin exclusiv din studii in vitro (în eprubetă) sau studii pe animale de laborator. Or, valoarea predictivă a acestor studii pentru efectul la om este destul de mică, pentru simplul motiv că – evitând o argumentaţie tehnică mai complexă – omul nu este un şobolan mai mare. Orice pretinse beneficii observate la animalele de laborator trebuie verificate la om în studii clinice. Unele dintre beneficiile menţionate mai sus au fost observate în studii la om, dar calitatea acestor studii nu a fost aproape niciodată foarte bună. Multe observaţii au caracter epidemiologic, iar studiile epidemiologice nu sunt cele mai convingătoare, fiind frecvent susceptibile de rezultate eronate (rezultate fals pozitive sau fals negative).

În ce priveşte studiile clinice, cele mai convingătoare au fost cele privind beneficiile cardiovasculare. Dar chiar şi acestea au avut dimensiuni mici (câteva zeci de subiecţi), fiind mai degrabă studii exploratorii, au avut o proiectare deficitară, nu au fost controlate în mod adecvat, au folosit (de cele mai multe ori) doze foarte mari de ciocolată şi au fost foarte heterogene7. Unii cercetători sunt, de asemenea, de părere că este dificil de evaluat  în ce măsură nu există un efect de distorsionare (bias) în favoarea rezultatelor pozitive, având în vedere că majoritatea studiilor care au raportat beneficii ale ciocolatei au fost sponsorizate de producători de ciocolată8, precum şi de tendinţa care a existat multă vreme printre editorii jurnalelor ştiinţifice de a publica mai uşor studii cu rezultate pozitive decât pe cele cu rezultate negative. Trebuie să avem în vedere şi că nu toate studiile confirmă beneficiile ciocolatei pentru sănătate9,10, iar beneficiile raportate în unele studii sunt relativ modeste11.

În plus, polifenolii, substanţele răspunzătoare de pretinsele beneficii, au un gust amar, astfel încât producătorii de cacao utilizează procese de eliminare a acestui gust care distrug în proporţie considerabilă polifenolii (până la 90% din polifenoli se pot pierde în etapele de procesare)12. În acest context, trebuie avut în vedere că expresia „ciocolată neagră” poate uşor induce în eroare. S-a raportat că nu există o corelaţie directă între culoarea ciocolatei şi conţinutul în polifenoli: o ciocolată poate să fie foarte închisă la culoare şi să aibă un conţinut neglijabil de flavonoide (principalii polifenoli din cacao).

Tot aşa, nu există o corelaţie directă între conţinutul de cacao şi cel de polifenoli13. De aceea, ar fi necesar, cel puţin, ca producătorii de ciocolată să declare conţinutul în polifenoli pe eticheta produselor pe care le comercializează14. În sfârşit, nu trebuie uitat că majoritatea varietăţilor de ciocolată conţin cantităţi apreciabile de glucide şi grăsimi, fiind concentrate în energie şi astfel prezentând riscul de a contrabalansa eventualele beneficii ale polifenolilor prin propriile riscuri specifice acestor nutrienţi. Din acest motiv, deşi există mulţi cercetători entuziasmaţi de posibilitatea utilizării ciocolatei pentru menţinerea sau îmbunătăţirea sănătăţii, în absenţa unor dovezi mai convingătoare, ceilalţi rămân sceptici şi recomandă utilizarea fructelor şi legumelor ca surse alternative de polifenoli, cu aceleaşi beneficii potenţiale, dar cu riscuri mult mai reduse sau inexistente15,16.


 1 De exemplu, într-un articol publicat în British Medical Journal încă în anul 1894, se rezuma un discurs al lui Ernest Hart, preşedintele Consiliului Societăţii Naţionale pentru Sănătate care, în final, abordând problema ciocolatei, insista că trebuie să fie introduse în comerţ doar sortimente lipsite de zahăr şi amidon, „de dragul gutoşilor şi reumaticilor, al diabeticilor şi obezilor", pentru care excesul de zahăr şi amidon era inadmisibil. (***, „Tea, Coffee, and Cocoa", Br Med J, 1894, 1(1734), p. 640-641.)
2 R Latif, „Chocolate/cocoa and human health: a review", Neth J Med, 2013, 71(2), p. 63-68
3 Informaţiile din acest paragraf provin din KA Cooper, JL Donovan, AL Waterhouse, G Williamson, „Cocoa and health: a decade of research", Br J Nutr, 2008, 99(1), p. 1-11
4 N Hollenberg, „Vascular action of cocoa flavanols in humans: the roots of the story", J Cardiovasc Pharmacol, 2006, 47 Suppl 2, p. 99-102
5 J Howe, „Chocolate and Cardiovascular Health: The Kuna Case Reconsidered", Gastronomica: The Journal of Food and Culture, 2012, 12 (1), p. 43-52
6 O discuţie sintetică a datelor care susţin aceste afirmaţii poate fi accesată în I Andújar, MC Recio, RM Giner, JL Ríos, „Cocoa polyphenols and their potential benefits for human health", Oxid Med Cell Longev, 2012, p. 252
7 G Rimbach, S Egert, S de Pascual-Teresa, „Chocolate: (un)healthy source of polyphenols?", Genes Nutr, 2011, 6(1), p. 1-3
8 R Latif, Ibid.
9 JI Recio-Rodríguez, MA Gómez-Marcos et al., „Cocoa intake and arterial stiffness in subjects with cardiovascular risk factors", Nutr J., 2012, 11, p. 8
10 E Mostofsky, EB Levitan, A Wolk, MA Mittleman, „Chocolate intake and incidence of heart failure: a population-based prospective study of middle-aged and elderly women", Circ Heart Fail, 2010, 3(5), p. 612-666
11 G Rimbach, M Melchin, J Moehring, AE Wagner, Polyphenols from cocoa and vascular health-a critical review, Int J Mol Sci, 2009, 10(10), 4290-309
12 G Rimbach, S Egert, S de Pascual-Teresa, Ibid.
13 Cu toate acestea, unele studii au raportat corelaţii relativ bune între culoarea sau conţinutul în cacao şi conţinutul de polifenoli (de ex. MH Carlsen, BL Halvorsen et al., The total antioxidant content of more than 3100 foods, beverages, spices, herbs and supplements used worldwide, Nutr J., 2010, 9, 3)
14 NK Hollenberg, ND Fisher, Is it the dark in dark chocolate?, Circulation, 2007, 116(21), 2360-2362
15 G Rimbach, S Egert, S de Pascual-Teresa, Ibid.
16***, Chocolate at the checkout is a risk to public health, BMJ, 2012, 345, e6921