De ce adormim când ne simţim stresaţi

276

Elijah Wolfson, editorialist la Medical Daily și International Science Times, explică legătura dintre situaţiile stresante și reacţia neașteptată a unora de a dormi în astfel de situaţii. Wolfson ia în calcul procesele chimice din creier, experimente din anii '70 și părerea unor specialiști în domeniu.

Editorialistul a început să-și pună întrebări cu privire la somnolenţa sa după ce în urma unei dispute banale cu soţia s-a pus în pat și a adormit. Atunci a realizat că nu e prima dată când i se face somn în faţa stresului. Faptul l-a mirat mai ales pentru că biologia de clasa a IX-a spune clar că în situaţii stresante și ameninţătoare cortextul eliberează hormoni de stres pentru a pune corpul în alertă; inima începe să bată mai tare, crește viteza respiraţiei și mușchii principali primesc sânge proaspăt oxigenat.

Cu toate acestea, atât Wolfson, cât și alte persoane intervievate au experimentat stări de somnolenţă în situaţii stresante și s-au întrebat de ce corpul lor nu luptă. Un studiu efectuat în anii '70 a formulat conceptul de „neajutorare învăţată", folosit pentru a explica anumite aspecte ale depresiei și anxietăţii. Conform acestui concept, o vietate înţelege de timpuriu că este neajutorată în faţa forţelor lumii, simte că pierde controlul și devine efectiv neajutorată, chiar dacă contextul se schimbă.

Experimentul a fost realizat pe două grupe de câini cărora li s-au administrat șocuri electrice. Câinii din prima grupă aveau posibilitatea să oprească șocurile electrice, dar trebuia să găsească singuri soluţia, iar câinii din a doua grupă nu puteau opri șocurile electrice. Ulterior, puși în faţa unor situaţii stresante, primul grup de câini au făcut tot posibilul să scape din acea situaţie, iar cei din al doilea grup de câini au renunţat pur și simplu. Se pare că acest gen de neajutorare învăţată poate fi observată și la oameni care au suferit anumite anxietăţi în copilărie, provenite din situaţii ce nu puteau fi controlate.

În mod surprinzător, însă, somnul nu reprezintă o fugă reală de probleme. Deși în aparenţă părem să scăpăm de probleme, somnul ne forţează să retrăim anumite experienţe emoţionale, să le concretizăm și să le procesăm. „Ești forţat să te culci pur și simplu pentru că ai multe memorii emoţionale de procesat", spune dr. Rebecca Spencer, profesor în cadrul Departamentului de psihologie de la Massachusetts University.

Studii au arătat că somnul amplifică memoria experienţelor și consolideză memoriile. Acest proces este atât de eficient, încât unii specialiști cred că poate fi folosit în tratarea tulburărilor post traumatice. Spencer afirmă că pe termen lung lipsa somnului în urma unui eveniment traumatizant poate fi benefică, conform The Atlantic.