Chitul care ne-a mâncat zilele

178

Diverse publicaţii notează, în ajunul Paştelui, nedumerirea multor creştini vizavi de o profeţie despre moartea lui Iisus care nu s-ar fi împlinit. Credincioşii nu ştiu ce să creadă, criticii Bibliei îşi freacă mâinile cu satisfacţie şi, cum notează Huffington Post , însuşi Papa Benedict al XVI-lea întâmpină oarece dificultăţi în înţelegerea textului cu pricina.

Profeţia lui Iisus a cărei împlinire naşte suspiciuni şi întrebări este notată în Matei 12:40. „Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului."

Unii s-au trudit din antichitate şi până astăzi să argumenteze că Iisus ar fi sărbătorit Paştele (şi Sfânta Cină) cu ucenicii într-o marţi sau miercuri, pentru că astfel ar ieşi la socoteală întreaga perioadă „profetică" de 3 zile şi 3 nopţi, adică 72 de ceasuri pe muchie. Însă, şi în acest caz, respectivii chibiţi ai ineranţei biblice urmează o metodologie stranie, prin faptul că, în timp ce ţin morţiş la exactitatea literală a unei singure expresii din Biblie, neglijează alte date la fel de importante sau chiar mai importante.

Iisus a profeţit în mod repetat despre moartea şi învierea Sa, folosind expresia „a treia zi", sau „după trei zile" (în stil inclusiv, după obiceiul evreiesc). Aceste expresii, precum şi relatările istorice ale împlinirii se folosesc de 15 (cincisprezece!) ori în Noul Testament (Matei 16:21;17:23; 20:19; 27:63-64; Marcu 8:31; 10:34; Luca 9:22.31; 18:33; 24:7.21.46; Faptele Apostolilor 10:40; 1 Corinteni 15:4), în timp ce profeţia care se referă la cele „3 zile şi 3 nopţi" din tipologia Iona-Iisus apare doar o singură dată (Matei 12:40).

Discrepanţa a determinat cercetătorii să sugereze diverse soluţii. De exemplu, este ştiut că anumite expresii temporale sunt folosite în sens aproximativ sau ca expresii idiomatice, nu ca timp exact. „După şase zile" (Matei 17:1; Marcu 9:2) echivalează cu „cam la opt zile" (Luca 9:28), ceea ce înseamnă, foarte probabil, o săptămână (7 zile). Este, de asemenea, interesant că adverbul ebraic שלשום šilšôm, care în mod literal înseamnă „acum trei zile" (cf. šālôš = trei), „alaltăieri", se foloseşte frecvent în sensul de „mai înainte", „până acum".

Totuşi, expresii ca „40 zile şi 40 nopţi" sau „3 zile şi 3 nopţi" se deosebesc prin faptul că se referă nu doar la numărul de zile, ci şi la nopţi, sugerând că se intenţionează o exactitate. Se poate că expresia „3 zile şi 3 nopţi" era un stereotip deja folosit în Vechiul Testament (1 Samuel 30:12; Iona 1:17). O explicaţie posibilă ar fi că autorul nu a redat exact din memorie declaraţia lui Iisus, şi astfel a repetat expresia „trei zile şi trei nopţi" din dreptul lui Iona, când a citat comparaţia făcută de Iisus.

O posibilitate alternativă ar fi aceea că nu Matei, ci un scrib de mai târziu ar fi putut s-o facă, ceea ce este foarte posibil, dar încă fără temei textual. Oricum ar fi însă, o singură menţiune de acest gen în Evanghelie, nu ne convinge că aceasta a fost rostirea lui Iisus. Undeva este o greşeală. Noul Testament arată în unanimitate, în profeţiile lui Iisus şi în naraţiuni, că timpul şederii în mormânt a fost din vinerea mare, spre seară, până în duminica mare, dis de dimineaţă, pe întuneric. Aceasta înseamnă că Iisus a stat în mormânt doar 1 zi întreagă (sâmbăta mare) plus vreo două ceasuri din ziua de vineri, iar nopţile au fost două. Am putea spune în mod acceptabil „2 zile şi 2 nopţi", nicidecum trei.

Unii au încercat să înţeleagă expresia „în inima pământului" ca o metaforă a patimilor lui Iisus, incluzând trădarea etc. Pe calea aceasta ne-ar ieşi calculul, dar este greu de admis că expresia „în inima pământului" ar însemna altceva decât „în mormânt". Comparaţi cu expresia „inima mării" (Psalmul 46:2; Iona 2:3), care întotdeauna înseamnă în mod fizic, „în mare".

În concluzie, rămânem la mărturia unanimă biblică şi tradiţională, că Iisus a înviat „a treia zi, după Scripturi". Comparaţia cu Iona nu trebuie să fie exactă în toate detaliile. Dar există detalii care de obicei se trec cu vederea. Iona este singurul profet galileean (ca şi Iisus), Iona a cerut marinarilor (ca şi Iisus) să fie sacrificat pentru a fi salvaţi alţii. Iona a stat trei zile în pântecele chitului, Iisus a înviat a treia zi. Iona a predicat trei zile prin Ninive, Iisus a predicat trei ani în poporul Său. Iona a anunţat căderea Ninivei după 40 zile, ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că niniviţii s-au pocăit. Iisus a anunţat căderea Ierusalimului cu 40 de ani mai înainte, dar cu excepţii importante, generaţia aceea nu s-a pocăit şi Ierusalimul a fost distrus. În lumina acestor paralele strălucite, cele 3 zile şi 3 nopţi îşi pierd şi farmecul şi ameninţarea.

Expresia umană a Bibliei este imperfectă („comoara aceasta o purtăm în vase de lut", 2 Corinteni 4:7), dar este mai mult decât suficientă pentru toate scopurile practice. Mesajul Bibliei este însă perfect, depăşind orice eroare de limbaj, de memorie sau de copiere, depăşind chiar orice frumuseţe literară a cărţii. Prietenii Bibliei ştiu de ce.

(Foto: dbostrom.wordpress.com; imitatiochristi.ro)