Un copil care suferă este probabil cea mai sfâşietoare imagine din lume. Totuşi tragediile care includ copii sunt tot mai dese, micuţii fiind victimele unor boli necruţătoare, atacuri violente şi abuzuri neimaginabile. Ce se poate spune? Sau, dimpotrivă, ce e contraindicat a se spune familiei în aceste situaţii?

Acest sfârşit de săptămână a fost umbrit de vestea unei crime în serie, într-o şcoală americană din Connecticut, episod declarat „cea mai groaznică scenă de la locul crimei" pe care a văzut-o vreodată o şcoală americană. În total, 20 de copii şi şase adulţi au fost ucişi în cadrul acestui atac armat asupra şcolii. Din acest total, 16 copii erau în vârstă de 6 ani şi 4 copii aveau vârsta de 7 ani, conform unei liste publicate de poliţia din Connecticut.

Întreaga ţară a fost tulburată şi mesaje de încurajare au venit din toate colţurile ţării şi lumii. Dar ce se mai poate spune când simţi că rămâi fără cuvinte? De cele mai multe ori, din dorinţa de a spune ceva, spunem lucruri care aduc şi mai multă suferinţă. Iată cele mai frecvente cinci afirmaţii ce nu trebuie spuse niciodată unei familii îndurate de pierderea unui copil.

1. „Dumnezeu a avut nevoie de încă un înger". A-L prezenta pe Dumnezeu ca pe cineva care ucide arbitrar copii demonstrează o cunoaştere greşită a Lui şi nu îi ajută pe părinţii care suferă.

2. „Bine că mai aveţi copii" sau „Sunteţi tineri, mai puteţi avea copii". Copiii nu pot fi substituiţi cu alţii. Pierderea unui copil va fi mereu o pierdere iremediabilă, indiferent câţi copii mai există în acea familie sau cât de tineri sunt părinţii.

3. Copilul a fost doar ceva ce v-a împrumutat Dumnezeu. Mesajul este că Dumnezeu este un Dumnezeu capricios care este dispus să frângă inima părinţilor doar pentru că poate. Această idee este una total greşită, arată pastorul Emily Heath, care a lucrat ca şi consilier spiritual într-un spital de copii. În plus, acest sfat greşit le spune părinţilor că nu au voie să-şi plângă suferinţa, ceea ce este şi mai dăunător.

4. Dumnezeu nu vă dă niciodată mai mult decât puteţi duce. Totuşi, unii oameni suferă mai mult decât alţii, fiecare are propriile lupte prin care trece. A trivializa suferinţa cuiva, folosind mentalitatea „ce nu te omoară, te face mai puternic", nu este o abordare potrivită.

5. Poate că nu înţelegeţi, dar aceasta este voia lui Dumnezeu. Aceasta este o replică pe care nimeni şi niciodată nu are voie să o folosească.

Iată cinci încurajări potrivite pentru o familie care suferă o tragedie, ca urmare a decesului copilului.

1. Nu cred că Dumnezeu a vrut ca această situaţie să aibă loc. Adeseori, o greşeală pe care o fac cei care doresc să consoleze este să afirme că decesul a fost voia lui Dumnezeu. Aceasta însă nu face decât să îi umple pe părinţi de ură faţă de Dumnezeu, afirmă pastorul Heath, într-un articol pentru Huffington Post.

2. Este normal să fii mânios şi sunt aici ca să îţi exprimi mânia, dacă doreşti. Mânia este un pas esenţial în timpul doliului, dar unele persoane care suferă nu vor să se exprime de teama că vor fi judecaţi. A fi dispus să asculţi pe cel mânios şi mâhnit este, de cele mai multe ori, primul lucru de care are nevoie cel ce suferă.

3. Nu este în regulă. Poate că acesta este un lucru evident, dar uneori nu este afirmat. Uneori nu există nicio soluţie (o boală incurabilă), alteori nu se mai poate face nimic (deces). A recunoaşte că situaţia este una anormală şi nu e de dorit le permite părinţilor să nu îşi cenzureze suferinţa.

4. Nu ştiu de ce s-a întâmplat asta. Atunci când are loc o traumă, prima reacţie include şocul şi emoţiile puternice. La puţin timp după aceasta însă, apare nevoia umană de a descoperi „de ce?": de ce nouă, de ce acum? În realitate, întrebările acestea rămân pe moment fără răspuns. Cei din jur sigur vor încerca să dea un răspuns, dar este mai de folos să nu adăugăm răspunsuri listei de idei speculate.

5. Nu pot înţelege ce simţi, dar sunt aici pentru a te susţine în orice fel consideri că o pot face. A ajuta cu lucrurile mici, cum ar fi cumpărăturile, organizarea casei sau plata facturilor sunt chestiuni care sunt trecute cu vederea, dar care ajută mult părinţii care se confruntă cu durerea pierderii unui copil.